Turnu Severin: Angel Băloi, expert în creşterea albinelor

Îi învaţă pe micii fermieri cum să facă afaceri în domeniu, fiind în deplină cunoştinţă de cauză. A lucrat ca ucenic pe lângă stupina bunicului, până a devenit profesionist într-ale apiculturii.

A crescut într-o familie obişnuită, primind de la părinţi o educaţie bine aleasă, dar moştenind în acelaşi timp, de la bunici, gustul pentru apicultură. „De când mă ştiu am fost atras, în special, de ştiinţele exacte. Dintotdeauna mi-au plăcut lucrurile bine planificate, bine organizate şi, de ce nu, profitabile”, ne spune Angel Băloi.

După terminarea şcolii primare şi gimnaziale pe care le-a făcut în Turnu Severin, tânărul s-a îndreptat spre Liceul Pedagogic din Caransebeş. I-a fost cam greu să se despartă de familie la acea vreme, dar îşi dorea nespus de mult o carieră în învăţământ, mai ales că avea şi un exemplu în familie: pe mama sa.

„La vremea respectivă nu exista liceu pedagogic în Mehedinţi, astfel că m-am dus în Banat, la Şcoala Normală din Caransebeş. Aşa a fost să fie. La 14 ani, să pleci de acasă, nu este tocmai uşor, dar poate că a fost mai bine, pentru că ne-am călit pentru viaţă”, îşi continuă Angel Băloi povestea vieţii.   

„Am început cu două familii de albine, pe care bunicul n-a mai reuşit să le cureţe într-o toamnă”
A muncit la catedră doar şase ani, ca învăţător la Şcoala Nr. 2 din Severin, pentru că după absolvirea  facultăţii, a lucrat ca şef Serviciu Personal la şantierul naval severinean, timp de zece ani, apoi a trecut la Oficiul Judeţean de Consultanţă Agricolă Mehedinţi ca direrctor coordonat, iar din 2009 până în prezent conduce Camera Agricolă din Mehedinţi.

Pe lângă funcţiile de manageriat pe care le-a ocupat, Angel s-a ocupat şi se ocupă, în continuare, de marea lui pasiune: apicultura. „Trebuie să ştiţi că sunt şi eu fermier. Gustul pentru apicultură l-am moştenit de la bunicul meu dinspre mamă. Am început cu două familii de albine, pe care bunicul n-a mai reuşit să le cureţe într-o toamnă.

Apoi a trebuit treptat, treptat, să preiau activitatea, ducând-o până astăzi, de la fonduri europene, forme asociative, dezvoltate, implementate şi realizate”, adaugă Angel Băloi.

Pentru a atrage cât mai mulţi tinei în acest domeniu, el a înfiinţat o asociaţie ce îşi desfăşoară acum activitatea în trei judeţe. „Asociaţia Pro Apis e făcută şi crescută de mine. Încerc să conving cât mai mulţi oameni care vor să devină crescători de albine de facilităţile pe care le pot obţine nu numai de la comunitatea europeană, ci şi de la guvern”, mai spune întreprinzătorul.

Secretul reuşitei este, potrivit apicultorului, „să ai încredere în oameni, să pleci tot timpul cu gândul că vei reuşi şi, de ce nu, şi puţin noroc”.  

Ce afacere credeţi ca e rentabilă în aceste timpuri pe care le trăim?
Cred că e nevoie de foarte mult capital în agricultură şi nu mă refer numai la cel financiar, ci şi la cel uman. Criza a afectat prima dată industria.

Piaţa de capital, în special băncile sunt reticente la investiţii, sunt foarte, foarte prudente, inclusiv la persoanele fizice, la acordarea de credite, însă eu văd un teren virgin, un loc unde există posibilitatea în special pentru tineri şi în speţă în agricultură.

Mă gândesc aici la cultura mare şi la zootehnie, însă să nu credeţi că este uşor şi ca nu sunt şi aici probleme. Dar soluţii există şi trebuie căutate cu răbdare.

Cum vedeţi România peste 10 ani?

Mi-o doresc atât pentru mine, pentru fiii mei, dar şi pentru semenii mei cu care trăiesc şi convieţuiesc, în primul rând mult mai bogată, dar bogată nu în sensul atât de mult material, ci oamenii să fie mai bogaţi la suflet, mai bogaţi în cunoştinţe. Cu cât poporul nostru este mai bogat, cu atât şi România va fi mai bogată.       

Ce-i place?
A.B.: "Pasiunea mea este apicultura, iar la oameni îmi place, în general, francheţea, corectitudinea, fair-play-ul şi să ştie să piardă cu fruntea sus". 

Ce nu-i place?
A.B.: "Nu-mi place să nu-mi respect planificările, iar la oameni nu-mi place, în special atunci când încearcă să umble cu cioara vopsită. Alte lucruri nu spun că nu mi-ar plăcea, dar sunt toţi lăsaţi pe pământ de Dumnezeu şi trebuie să-i acceptăm aşa cum sunt".