Stareţul Mănăstirii Topolniţa, Părintele Arhimandrit Pavel Nicolaescu, a fost îngropat marţi

Părintele Arhimandrit Pavel Nicolaescu a fost îngropat marţi 24 septembrie, la Mănăstirea Topolniţa, liturghia fiind săvârşită de Preasfinţitul Părinte Siluan, Episcopul românilor ortodocşi din Ungaria şi locţiitor al Episcopiei Daciei Felix împreună cu Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei.

Începând cu orele 11.30 a avut loc slujba prohodirii la care au slujit Preasfinţitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului, Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, Preasfinţitul Părinte Siluan, Episcopul românilor ortodocşi din Ungaria şi locţiitor al Episcopiei Daciei Felix şi Preasfinţitul Părinte Emilian Crişanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Aradului, alături de numeroşi ieromonarhi, preoţi şi diaconi şi un număr foarte mare de credincioşi, venind să-şi conducă pe ultimul său drum pământesc pe duhovnicul lor.

Stareţul Mănăstirii Topolniţa a văzut lumina zilei la data de 22 august 1964, în localitatea Godeanu din judeţul Mehedinţi, puţin mai sus de mănăstirea Topolniţa, din tatăl Dumitru, devenit după moartea soţiei sale Maria, monahul Dimitrie de la Vodiţa, primind numele de Petru. Îşi va petrece frumoşii ani ai copilăriei alături de fraţii săi, Nicolae, devenit mai târziu ieromonahul Nicodim de la Vodiţa şi apoi Preasfinţitul nostru Episcop Nicodim al Severinului şi  Strehaiei, fratele cel mic, Ion, care a îmbrăcat şi el haina monahală, devenind părintele stareţ Ioanichie de la Vodiţa şi răbdătoarea şi blânda lor soră, Elena.

Şcoala Primară  o face în satul natal,  bucurându-se de farmecul unor locuri minunate, unde a deprins de la dascăli minunaţi învăţăturile necesare vieţii, dar şi supravegheaţi fiind de mama lor, Maria, întru a împlini cele corecte, cinstite şi drepte ale vieţii, împletite cu bunătatea şi blândeţea tatălui Dumitru, care s-a ostenit din toate puterile ca familia să aibă cele necesare traiului.

În urma absolvirii şcolii generale, se înscrie la Liceul Industrial nr. 3 din Drobeta Turnu-Severin, unde a dat dovadă de multă seriozitate şi punctualitate la programul zilnic, fiind apreciat atât de profesori, cât şi de colegi, liceu pe care l-a absolvit în 1983 atunci când merge în armată, satisfăcându-şi stagiul militar în întregime.
După terminarea stagiului militar, paşii săi s-au îndreptat din ce în ce mai des spre Mănăstirea Topolniţa, vizitându-şi fratele, unde a avut bucuria şi binecuvântarea lui Dumnezeu să stea în preajma părinţilor duhovniceşti din acea vreme, dintre care amintim pe părintele Graţian Rădac,  stareţ al Mănăstirii timp de 47 de ani, până în anul 1990. Acesta a fost stareţ într-o perioadă foarte grea în care credinţa era persecutată; şi pe părintele Vichentie Popescu, trecut la cele veşnice în 1996, la vârsta de 91 de ani.

Într-un interviu acordat unui cotidian naţional (FormulaAS), părintele stareţ menţiona: „Am avut şi un mare avantaj pentru că veneam aici, la mânăstire la Topolniţa, încă din anii adolescenţei, să mă şi spovedesc. Am avut parte de o binecuvântare pe care, poate, mulţi tineri nu o au: să stau de vorbă cu nişte părinţi buni, duhovniceşti, chiar sfinţi aş îndrăzni să îi numesc."

Tot în acel interviu era menţionat faptul că hotărârea de a veni la mănăstire a fost din propria-i convingere, iar duhovnicul său s-a bucurat foarte mult când în 1987 a hotărât să rămână alături de fratele său,  Nicodim, la această mănăstire.

A fost călugărit ca monah în seara zilei de 20 iulie 1990 de către părintele exarh de atunci, Caliopie Georgescu.

În ziua de 5 august 1990, la Mănăstirea Lainici din Gorj, a fost hirotonit ierodiacon de Preasfinţitul Părinte Damaschin, episcop vicar al Arhiepiscopiei Craiovei, iar ieromonah a fost hirotonit în ziua Schimbării la Faţă a Mântuitorului, la data de 6 august 1990, pe seama Mănăstirii Topolniţa. Duhovnicia a primit-o la hramul mănăstirii, pe 29 august 1990.

După anul 1990, şcolile teologice îşi deschid mai mult porţile şi pentru personalul monahal căruia, până atunci, îi erau îngrădite posibilităţile de a urma cursurile de zi sau chiar fără frecvenţă. Astfel, în toamna anului 1990, părintele Pavel Nicolaescu se înscrie la Facultatea de Teologie, din cadrul Universităţii Bucureşti, unde în sesiunea din iunie 1994 i se conferă titlul de licenţiat în teologie la Teologie Pastorală, având o lucrare de excepţie despre Sfânta Mănăstire Topolniţa, pe care a publicat-o mai târziu, devenind astfel o lucrare de referinţă în istoriografia de specialitate.

Prin decizia nr. 22 din 1 martie 1992 a Mitropoliei Olteniei, ieromonahul Pavel este numit stareţ al Mănăstirii Topolniţa, iar între 1 ianuarie 2009 şi 1 noiembrie 2010 a deţinut şi funcţia administrativă de exarh al mănăstirilor de Episcopia Severinului.

La propunerea Înaltpreasfinţitului Teofan, Mitropolitul Olteniei, şi prin aprobarea Sfântului Sinod al B.O.R. i-a fost acordat rangul de Arhimandrit. Graţie spiritului său practic şi de bun organizator, Mănăstirea Topolniţa a devenit un loc de pelerinaj pentru creştini.