Severinul, de la planul arhitectonic al generalului Kiseleff la hidoşeniile actuale

Deşi Severinul a fost ridicat, în urma unui plan foarte bine pus la punct de generalul Pavel Kiseleff (în urma unui decret din 22 aprilie 1833), comuniştii au reuşit să dea peste cap acest plan şi să ridice haotic cartierele muncitoreşti. Lucrurile s-au agravat după 1990, când ideea de urbanism în municipiul de la Dunăre aproape că nu există.

Cum municipalitatea nu a trasat o linie,  nu are un plan bine gândit de urbanism, nici nu este de mirare că după 1990 au apărut în oraş tot felul de hidoşenii, de clădiri ridicate după bunul plac al fiecăruia.

“Clădiri mai puţin frumoase mai sunt, în categoria chicioase în adevăratul sens al cuvântului nu cred, nu îmi amintesc să fie aşa ceva. Legea nu permite să emitem aprecieri de estetică, <<domnule casa pe care vrei să o faci dumneata nu e tocmai frumoasă>>, nu am instrumente să impun lucrul acesta, nu există un cadrul legal ca să poată fi controlată estetica în sine. De aici au şi apărut minunile prin ţară”, spune arhitectul şef al Severinului, Ştefan Burlacu.

Dar “minuni” arhitectonice sunt, din păcate, şi la Turnu Severin, una din acestea o întâlnim în cartierul Crihala, în perimetrul fostei pieţe a sârbilor, acum zona bazarului “Dunărea”. Inginerul constructor severinean Nicolae Ianăşi crede că acest punct ar putea fi un exemplu de “neurbanism” pentru studenţii la arhitectură.

“Ar fi de remarcat o serie întreagă de hidoşenii arhitecturale, făcute într-un oraş surprinzător de bine gândit în faza iniţială. Pe terenul care a fost cândva fosta piaţă a sârbilor, din zona Crişan până în Şincai, şi cu bulevardul Revoluţiei, au fost construite şi date avize de construcţie pur şi simplu într-un haos total, adică fără niciun fel de gândire, un fel de magherniţe construite unele cu etaje, altele cu parter, altele cu turnuleţe din acelea orientale, altele sub formă de simplă baracă de metal sau de carton într-un haos total. Adică pur şi simplu, cine ar vrea să dea exemplu de neurbanism la o şcoală de arhitectură, ar trebui să aducă studenţii aici, să vină să fotografieze ca să se documenteze cum nu trebuie făcut ceva”, spune inginerul severinean.

Şi Primăria oraşului a mai reuşit ceva în materie de neurbanism: cartierul de vile din spatele Policlinicii Judeţene, care se conturează în ultimii ani, va fi o altă hidoşenie a Severinului.

“Mă surprinde faptul că întâmplător fiind solicitat să dau o consultanţă ca şi constructor am văzut şi eu cum a fost trasat acest cartier pentru tineret pe un teren liber, adică pe un teren agricol, cu front stradal de 10 metri şi cu adâncime de 30 de metri, cu alte cuvinte să faci un fel de case cum se făceau la ţară pe vremea străbunicilor mei. Adică o casă cu o cameră şi o prispă în faţă şi după aceea  o cameră pusă în spatele alteia. M-a surprins şi nu am înţeles niciodată cum a fost posibil ca nişte arhitecţi cu gândire şi cu şcoală să poată să facă astfel de împărţiri de terenuri pentru construcţii de oraş nou”, mai spune inginerul Nicolae Ianăşi. 

Oraşul modem Tumu Severin are o istorie relativ nouă faşă de alte oraşe ale României. A apărut pe harta ţării şi a lumii în urma decretului generalului Pavel Kiseleff din 22 aprilie 1833.  

FOTO Strada Traian, la sfârşit de sec. XIX -Sursa Facebook

Oraşul a fost ridicat după un plan prestabilit, cu străzi largi ce cad perpendicular pe Dunăre sau merg paralel cu ea. Oraş "de negoţ" pe Dunăre, Turnu Severin a ajuns până în preajma anului 1900 unul din oraşele moderne ale României.

“În epoca comunistă dezvoltarea mare a oraşului, cu cartierele noi, nu a mai ţinut cont cu nimic de vechiul sistem gândit atunci când a fost trasat oraşul Drobeta Turnu Severin şi se vede că străzile care mergeau drept şi cu un anumit sistem de împărţire a oraşului se înfundă în cartierul Crihala, străzile care urcau şi ajungeau la fostul târg de vite, unde s-a făcut cartierul Kiseleff, la fel se înfundă în blocuri. Nu mai vorbim ce s-a făcut după aceea în epoca asta modernă, când de asemenea s-a trecut la nerespectarea urbanisticii într-un oraş deja gândit” explică inginerul constructor Nicolae Ianăşi.