Hercule şi secretul care îl leagă de insula Ada Kaleh. Cum au ajuns columnele legendarului erou la Porţile de Fier
0Multe legende vorbesc despre prezenţa legendarului erou Hercule în zona Porţilor de Fier din Mehedinţi, dar şi în Caraş-Severin, la Băile Herculane. În lucrarea sa „Dacia Preistorică”, Nicolae Densuşianu susţine că în apropiere de cataractele Dunării, lângă Porţile de Fier, s-ar afla columnele lui Hercule.
Potrivit legendei, pentru a scăpa de mânia Herei, consultând oracolul din Delphi, Hercule ajunge să îi slujească vreme de 12 ani lui Eurystheus. Cu acest prilej el săvârşeşte celebrele munci, iar cea de a zecea muncă a lui Hercule are legătură cu insula Ada Kaleh (aproape de actualul municipiu Drobeta Turnu Severin).
Ajungând pe Oceanos Potamos sau Istru sau Dunăre, acolo unde se afla insula Erythia sau Ada Kaleh, Hercule a ridicat în munţi două coloane, una în faţa celeilalte pentru a marca această călătorie care urmărea aducerea boilor lui Geryon, la porunca lui Eurystheus. În final, eroul reuşeşte să aducă boii lui Geryon, ucigând câinele cu două capete Orthrus şi pe uriaşul Eurythion, care păzea animalele.
După Strabon, tyrienii au fost cei dintâi, care au căutat Columnele lui Hercule spre a întemeia acolo o colonie comercială. În templul cel mare al Hercule din Tyr erau reprezentate cele două columne ale faimosului erou.
„Una din aceste columne, după cum ne spune Herodot, era de smarald şi reprezenta astfel navigaţia comercială pe apele cele mari. O doua columnă din metropola Tyrului era de aur. Cele două Columne ale lui Hercule formau totodată şi emblema politică şi comercială a tyrienilor. Pe o monedă din epoca romană figurează ca însemne ale Tyrului cele două columne ale lui Hercule. Pe această monedă, una din Columnele lui Hercule era înfăţişată lângă un vas cu o materie inflamată şi lângă un far ceea ce ne indică că prima Columnă a lui Hercule era situată pe malul unei ape navigabile, lângă Oceanul Pacific”, scrie Nicolae Densuşianu în „Dacia Preistorică”.
În apropiere de cataractele Dunării
Potrivit aceluiaşi autor, după vechile descrieri geografice această Columnă numită Calpe se afla pe culmea unui munte, din jos de insula Erythia, lângă fâşia de stânci. Ea se afla aşadar în apropiere de cataractele Dunării, lângă Porţile de Fier.
„Aici mai există şi astăzi o comună românească, ce poartă numele de Vârciorova; aici exista în Evul Mediu o fortăreaţă importantă strategică numită în documentele Ungariei „Vrchrov”. Aici pe malul stâng al Dunării se înălţa un frumos promontoriu pe vârful căreia religia creştină a aşezat „Crucea Sfântului Pătru”, unde se mai cunosc încă forma unui scaun tăiat în piatră (este scaunul lui Geryon, cum îl numeşte Pausania) şi unde mai există şi astăzi simulacrul cel arhaic al lui Saturn (Zalmoxis) tăiat în stâncă”, se mai arată în aceeaşi lucrare.
Densuşianu mai susţine că poziţia Columnelor lui Hercule în apropiere de Cataractele Dunării şi de Porţile de Fier o mai confimă o veche tradiţie populară: „După cum ne spune Pliniu, indigenii de lângă Columnele lui Hercule povesteau că odată în aceste locuri munţii dim ambele părţi erau împreunaţi prin o catenă neîntreruptă şi că Hercule tăind apoi jugul acestor înălţimi a lăsat să curgă oceanul şi marea, care era deschisă şi în modul acesta el a schimbat faţa naturii”.
O tradiţie din Banat pe care Densuşianu o invocă pentru a-i susţine teoria este aceea că Hercule a tăiat stâncile de la Ruşova şi a făcut ca apa, ce acoperea şesurile Banatului, să se scurgă în Marea Neagră: „Într-adevăr, strâmtoarea numită Clisura Dunării ne prezintă şi astăzi în diferite părţi ale sale aspectul nu al unei eroziuni naturale, ci al unei tăieri de munţi, opera grandioasă aomului preistoric”. De asemenea, locuitorii români de lângă Porţile de Fier mai povestesc şi astăzi că odată munţii din partea de miazănoapte şi de miazăzi a strâmtorii formau o linie neîntreruptă şi că Dunărea în aceste timpuri îşi avea cursul său prin Serbia pe la Milanovăţ şi se întorcea pe Valea Timocului în albia sa de astăzi.
Pe drumul lui Iorgovan
Despre ce de-a doua columnă din templul lui Hercule de la Tyr, se spune că era din aur şi era reprezentatp şi pe moneda romană a Tyrului. „După tradiţia populară românească regiunea Carpaţilor din partea de nord a Porţilor de Fier purta odată numele de Munţii de aur. Chiar şi astăzi vârful de sud-vest al Retezatului este cunoscut sub numele de Slata, adică Muntele de aur. Astfel această columnă monumentală de lângă drumul lui Iorgovan, ce trece peste culmea Carpaţilor în Transilvania, ne apare atât după tradiţie, cât şi după tipul său ca una şi aceeaşi cu Columna a doua a lui Hercule, numită Abyla sau Petra-albă”, mai spune Nicolae Densuşianu în „Dacia Preistorică”.
Citeşte şi: