Viza, specia de sturion care a dispărut din România. „Turiştii cer sturion din sălbăticie, că are carnea mai gustoasă“
0O specie de sturion, viza, este oficial înregistrată ca fiind dispărută din apele Dunării. În acelaşi pericol se află cega şi nisetrul - alte două specii de sturion.
Cea mai recentă evaluare a Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii, o organizaţie internaţională dedicată conservării resurselor naturale, a inclus România pe lista ţărilor în care sturionii sunt pe cale de dispariţie.
Viza, o specie de sturion care seamănă parţial cu păstruga şi parţial cu nisetrul (dar cu mai multe mustăţi), a dispărut din apele noastre din anii ’50, migrând probabil pe Nistru sau Bug.
Altă specie de sturion, cega, a fost scoasă de pe lista vieţuitoarelor vulnerabile şi a fost inclusă în rândul speciilor ameninţate.
Nu sunt singurele veşti proaste: nisetrul ar putea avea aceeaşi soartă - spune Cristina Munteanu, lider de proiect pe sturioni al WWF România, ONG pentru conservarea naturii.
Singura speranţă pentru piscicultură este că viza nu a dispărut cu totul din Europa, puiet din această specie fiind găsit recent în apele fluviului Rioni din Georgia.
Sturionul este o raritate nu doar în România, ci şi în Austria, Bulgaria, Croaţia, Ungaria, Serbia, Slovacia, Slovenia, Turcia, Ucraina, Uzbekistan. Informaţia însă nu a fost încă inclusă în ultimul studiu al UICN apărut în 2022, nici pe Lista roşie a speciilor periclitate din 2015, ci doar într-o raportare a organizaţiei internaţionale.
Capturi de 50 de peşti valoroşi
Deşi pescuitul la sturioni este interzis în România, dar şi în ţările vecine, din anul 2005, populaţiile de peşti valoroşi nu s-au refăcut, ci dimpotrivă, sunt în declin. Fostul guvernator al Rezervaţiei în perioada 2000-2005, Virgil Munteanu, actualmente specialist la Bruxelles, spune că declinul sturionilor nu este o noutate. „Nu mai sunt sturioni în Turcia şi Croaţia? Păi nu mai sunt din 1980, când România a încheiat investiţiile de la Porţile de Fier 1 şi 2 şi sturionii nu mai puteau trece de ecluze“, arată Munteanu.
El găseşte vinovate de situaţie instituţiile care au fost plătite 16 de ani să supravegheze ca pescuitul sturionilor să nu se întâmple. Printre acestea se află inclusiv Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, Poliţia de Frontieră cu Garda de Coastă, mai noua Poliţie a Deltei etc. „Ce au făcut aceste instituţii? Au închis ochii la braconajul speciilor de sturioni. Înţeleg să treacă cu vederea braconajul la caras şi plătică, dar şi la sturioni?“, se întreabă el.
Autorităţile recunosc că braconajul este principala cale prin care este exterminat sturionul, dar nimeni nu ia nicio măsură radicală. „De fiecare dată când ieşim pe mare identificăm scule de pescuit interzise, dar sunt vreo şapte autorităţi cu drept de control pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării“, spune actualul guvernator al Rezervaţiei, Gabriel Marinov. El dezvăluie că au fost situaţii când braconierii au fost prinşi cu capturi de 50 de exemplare de nisetru şi păstrugă, dar şi cu somni în greutate de sute de kilograme, majoritatea braconierilor fiind din rândul localnicilor.
Cristina Munteanu de la WWF consideră că dacă nu ar exista cerere, situaţia ar sta altfel. „Lumea se duce în deltă şi cere sturion din sălbăticie, pe considerentul că are carnea mai gustoasă decât a celui crescut în acvacultură“, arată ea. Un kilogram de sturion de acvacultură se vinde la o cherhana pe malul Lazului Razelm cu 48 de lei.
Vă mai recomandăm:
Visul lui Ivan Patzaichin: „Să renunţăm la fast-food-ul Deltei: borş şi peşte prăjit”