Ce face, pe timp de pandemie, un asistent medical comunitar din Delta Dunării: „Merg din casă în casă, în fiecare zi. Ne ducem viaţa mai departe“
0Cum trăieşte în aceste zile de pandemie un asistent medical comunitar din Delta Dunării, este descris într-un mesaj dezvăluit de un fost secretar de stat în Ministerul Muncii.
„Printre zecile de mesaje cu probleme am primit şi acest mesaj azi. Nu am fost acolo şi nu ştiu dacă pe lângă asta nu are şi lucruri care nu merg, dar cel puţin pentru câţiva oameni experienţa comunităţii arată aşa, şi din câteva lucruri simple făcute de primărie“, scrie Oana Toiu, fost secretar de stat în Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.
„Sunt Mirela, asistent medical comunitar. Trăiesc şi muncesc în comuna Sfântu Gheorghe din Delta Dunării, Tulcea. Prin natura meseriei îmi petrec, zilnic, 6 ore pe teren, în comună, din casă în casă, şi ca mine toate asistentele medicale comunitare din România. Acţiunile mele sunt de monitorizare şi informare a populaţiei în contextul epidemiei cu coronavirus.
Prima grijă au fost vârstnicii, cum să-i protejez, să-i ajut. Am solicitat sprijinul administratorilor de magazine să creăm o reţea de preluare comenzi şi distribuire a alimentelor şi am primit acest sprijin. Fiecare magazin din comună a prezentat un număr de telefon pentru comenzi şi se ocupă şi de livrarea comenzii la domiciliu, fără taxe suplimentare sau impunerea unei sume pentru comenzi. Tot ei se ocupă de distribuirea buteliilor de aragaz, atât de necesare, grâu, porumb pentru animalele domestice etc.
Apoi, Primăria, prin asistenţa socială, se ocupă de distribuirea reţetelor cronice la domiciliul vârstnicilor şi transportul la domiciliu a medicului de familie, în caz de solicitare sau urgenţă.
Eu am creat o listă cu persoanele singure vârstnice, greu deplasabile, pe care le sun în fiecare dimineaţă să-i întreb de nevoi şi apoi le distribui acasă.
Prin aplicaţiile din telefon le achit facturile la utilităţi celor care doresc, transmit deranjamente ale TV sau plăţi efectuate prin Poşta Română, care de altfel ajung târziu şi riscă să rămână fără program la TV.
Pentru câteva cazuri de bărbaţi vârstnici singuri, am obţinut o masă caldă de două ori pe săptămână pregătită de o gospodină din sat, contra cost, pentru că mândria lor de pensionari nu le permite pomană (cum zic ei), aşa că mă aşteaptă cu nerăbdare cu mâncarea gătită şi care, vă mărturisesc, este de ajuns pentru 3 zile.
Cea mai mare mulţumire a mea: să ştiu că nu este nici un bătrân flămând. Prin aplicaţia Whatsapp îi apropii pe copii aflaţi peste hotare de părinţii din sat, de rude, le înlesnesc comunicarea astfel că nici unul dintre ei să nu sufere... avem tehnologie, o folosim în avantajul nostru.
Sunt voluntar la postul de radio local care emite 24 din 24. În aceste timpuri este prietenul vârstnicilor şi nu numai. Transmitem informaţii utile cu viaţă din comunitate (programul brutărie, când se ridică gunoiul, când se plăteşte apa, cât costă un kilogram de peşte la cherhana, cum se fac programările pentru spovedit etc), informaţii medicale/sociale, emisiuni de educaţie medicală pe diverse teme, viaţa pescarului, haholii în graiul lor şi muzică pentru sufletul tuturor ascultătorilor, interviuri cu bunicii satului şi tinerii noştri, iar pe pagina noastră de Facebook realizăm <Cutiuţa cu amintiri> a oamenilor locului, îi invităm pe toţi din social media să ne cunoască trecutul şi pe noi, cei de azi.
La magazine, primărie, există adeverinţe pentru circulaţia persoanelor, există măşti pe care le folosim, pescarii au libertatea de a pescui, copiii noştri fac ore on-line, respectăm cu toţii legea şi ne ducem viaţa mai departe.
Gesturi simple de empatie, dăruire, bunătate, respect, atenţie, supunere, bunăvoinţă, înţelegere şi aş putea să enumăr multe altele care sunt "administrate" zilnic în comunitatea noastră pentru a ne "vindeca" în aceste zile.
Coronavirus este perceput aici ca un examen pentru care ne pregătim zi de zi şi pe care avem dorinţa şi speranţa că îl vom trece cu bine.
Cu respect!
Mira Bălan“
Pe aceeaşi temă: