Valentin Tătaru este şeful de partidă la percuţie în orchestra Operei din Timişoara
0Muzica este tradiţie în familia tânărului bănăţean, care a început să studieze instrumentele de percuţie din clasa a V-a. Crescut cu muzică de operă de către tatăl său, Valentin Tătaru i-a călcat pe urme şi "bate toba" la Opera din Timişoara de aproape 20 de ani.
Profil:
Născut. 12 aprilie 1974 (Timişoara)
Educaţie. Conservatorul (Timişoara)
Experienţă. 23 de ani de percuţie
Familie. Recăsătorit, are trei copii
Valentin Tătaru a luat primele ore de muzică la acordeon, lucru care l-a ajutat ulterior. „Tatăl meu a ieşit la pensie de la Operă, a fost în cor zeci de ani, aşa că am crescut cu muzică. În clasa a V-a m-am dus la Liceul de Muzică, dar înainte de asta am făcut ore particulare cu un profesor care lucrează la Operă, Mihai Jereb, un om deosebit. Nu e genul care să te forţeze, îţi explică, să înveţi uşor şi frumos, o ia ca pe o joacă, să-ţi placă. Am început acordeon cu el, să mă iniţiez, era bun şi pentru pian, şi aşa mai departe”, şi-a amintit percuţionistul.
În clasa a V-a, Vali Tătaru a ajuns la Liceul de Muzică, la corn, însă a trecut repede la percuţie. „Am avut un profesor extraordinar, care şi acum este la Filarmonică, Torino Tudorache. A fost foarte prompt în a mă învăţa tot ceea ce trebuie să fac şi m-a ţinut sub control tot timpul. Copiii mai vor la joacă, mai nu ştiu ce, dar el nu accepta să vii nepregătit, tot timpul aveam de lucru. Am început să merg şi la concursuri, am îmbrăţişat această meserie şi până la urmă am ajuns la Operă, unde sunt angajat din 1992, iar de vreo zece ani sunt şi şef de partidă la percuţie”, a povestit muzicianul.
Profesori de milioane
Ca şi mulţi alţi percuţionişti de valoare ai Banatului, Valentin Tătaru a fost „şcolit” de Torino Tudorache. „Am învăţat mult pe cont propriu, mai ales în muzica uşoară, dar în ceea ce priveşte muzica clasică, rolul principal l-a avut Torino Tudorache. Ne-a vrăjit pur şi simplu, el trăieşte tot ce cântă, iar asta este extraordinar. Copii fiind, muzica uşoară ne atrăgea mai mult, dar pot să spun cu mâna pe inimă că el m-a determinat să îmbrăţişez meseria asta”, a spus percuţionistul.
„Foarte mult m-a ajutat şi profesorul de muzică de cameră, Doru Roman. Un om deosebit, un bun meseriaş, care ne-a învăţat multe despre cântatul într-o orchestră. Una e când exersezi singur, alta e când faci parte dintr-un grup”, şi-a amintit muzicianul.
Unul dintre colegii de la Opera din Timişoara l-a învăţat pe Vali Tătaru diferenţele dintre a cânta muzică simfonică şi a cânta operă. „Colegul meu Ghiţă Mureşan m-a ajutat foarte mult la învăţarea partiturilor. La operă e ceva diferit, trebuie să urmăreşti dirijorul, pentru că nu vezi nimic. Te bazezi pe ce auzi şi pe dirijor. Îţi formezi un al şaselea simţ, înveţi să asculţi muzica şi ştii să intri fără să urmăreşti partitura. Bineînţeles, mai sunt piese noi, dar te obişnuieşti repede”, a explicat şeful de partidă.
Întrebări şi răspunsuri
Ai vreun instrumentist preferat?
Dave Weckl şi Steve Smith sunt exemple extraordinare de măiestrie, pot să spun că m-au marcat pe parcursul învăţării instrumentului.
Există vreo piesă pe care îţi place să o cânţi în mod deosebit?
Îmi place Carmen şi îmi place foarte mult Aida. Orice a compus Puccini îmi place să cânt, e o muzică care te poartă, te ridică. Muzica de operă îmi place în mod special, muzica simfonică doar anumite părţi.
Mai cânţi şi altceva?
Mai cânt din când în când şi muzică uşoară, cu cine are nevoie, ajut prieteni. Mi-ar fi plăcut să am ceva permanent, dar nu e cazul deocamdată.
Ce-i place
Îmi plac oamenii sinceri şi calzi, care-ţi merg la suflet. Îmi plac maşinile şi gadget-urile electronice, îmi place să urmăresc tot ce apare nou în tehnologie.
Ce nu-i place
Nu-mi plac oamenii falşi. Nu-mi plac oamenii care ajung bogaţi exploatându-i pe ceilalţi, nu-i respect, oricine ar fi ei. Nu-mi place că de multe ori viaţa nu e corectă.