Un şofer care a demisionat pentru că nu şi-a primit banii s-a trezit concediat disciplinar. Cum a fost tranşat cazul
0Curtea de Apel Timişoara a pronunţat sentinţa finală într-un proces în care un şofer de TIR a contestat două decizii de concediere emise pe numele său, după ce şi-a dat demisia pentru că nu i-au fost plătiţi toţi banii care i se cuveneau.
Printr-un proces deschis la Tribunalul Arad în noiembrie 2019, un şofer de TIR a dat în judecată firma la care a lucrat, contestând decizia prin care i-a fost desfăcut disciplinar contractul de muncă.
Şoferul a arătat în instanţă că s-a angajat la firma de transport în mai 2015, efectuând curse cu autovehicule de mare tonaj, atât în ţară cât şi în Europa. În proces, şoferul a dezvăluit că firma îi cerea să realizeze cursele într-un timp mult mai scurt decât timpul prevăzut de lege. Bărbatul a arătat în proces că firma îi obliga pe el şi pe colegii săi „să folosească magnetul pentru a opri tahograful să nu mai înregistreze timpii de conducere sau primea un alt card tahograf al altui coleg care era liber”.
Şoferul a arătat că, uneori, a fost în situaţia de a conduce şi 48 de ore neîntrerupt. În privinţa banilor, şoferul a arătat că avea un salariu lunar brut de 2.080 de lei, dar conform practicii firmei, şoferilor li se plătea o diurnă neimpozabilă, în funcţie de kilometrii parcurşi.
Angajatul firmei de transport a mai arătat că, având probleme cu recuperarea banilor care i se cuveneau, în august 2019 şi-a depus demisia în baza articolului din Codul Muncii care prevede că „salariatul poate demisiona fără preaviz dacă angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă”.
După aproximativ trei săptămâni de la depunerea cererii de demisie, şoferul a primit decizia de desfacere a contractului de muncă. Documentul era, însă, emis de o altă firmă decât cea cu care a semnat contractul de muncă. Mai mult decât atât, în loc să fie încetat contractul în baza demisiei, aşa cum a cerut, şoferul a aflat cu stupoare că este dat afară disciplinar.
Dată în judecată pentru anularea deciziei, firma de transport s-a apărat spunând că firma care a emis decizia de concediere pe numele şoferului este aceeaşi la care bărbatul s-a angajat, schimbându-şi doar denumirea. În privinţa deciziei de concediere, firma a arătat că desfacerea contractului din motive disciplinare a fost doar o eroare materială, care a fost corectată între timp.
În primă instanţă, la Tribunalul Arad, şoferul a pierdut, dar cu ocazia apelului judecat la Curtea de Apel Arad, şoferul a primit câştig de cauză parţial. Astfel, Curtea de Apel Timişoara a anulat atât decizia de concediere emisă iniţial, cât şi decizia ulterioară, prin care s-a corectat „eroarea materială”.
„Societatea pârâtă, deşi a emis decizia de încetare a raportului de muncă ca urmare a demisiei înregistrate de reclamant, i-a atribuit o conotaţie diferită decât cea vizată de salariat, transformând o demisie fără preaviz într-o demisie condiţionată, menită să-şi producă efectele la momentul expirării termenului de preaviz. O astfel de conduită a angajatorului se impune a fi sancţionată odată cu actul material în care a fost concretizată, întrucât ea nu reflectă voinţa reclamantului, dreptul salariatului de a demisiona fiind în mod esenţial un drept discreţionar, care nu este îngrădit decât de abuzul de drept”, se arată în sentinţa Curţii de Apel Timişoara, care este definitivă.
Judecătorii au respins, însă, cererea de reangajare a şoferului, considerând că hotărârea ar fi contrară demisiei înaintate de bărbat.