Timisoara: Ligia Seculici face sculpturi din ţărână

Tânăra bănăţeancă este unul dintre puţinii artişti plastici care lucrează în pământ, un material considerat prea fragil de majoritatea sculptorilor.

Profil

Născută - 19.09.1977, Lugoj
Educaţie - Facultatea de Arte Timişoara
Experienţă - 13 ani de sculptură
Familie - necăsătorită, are un băiat de 5 ani, Luca

Prima pasiune a Ligiei Seculici a fost pictura. „Sora mea a mers cu un an înaintea mea la Şcoala de Arte şi a făcut şi muzică şi artă. Când am ajuns eu, deja se schimbaseră lucrurile, trebuia să alegi un domeniu anume. De când eram mici desenam foarte mult. Tata, care era obsedat de chimie şi matematică, spunea «lasă desenul, că n-o să faci nimic cu asta în viaţă»”, şi-a amintit artista.

Din Arad, tânăra născută în Lugoj, a ajuns cu studiile la Timişoara. „Era o şcoală generală de arte, apoi am dat la liceu, după Revoluţie, unde am făcut secţia de sculptură. Aş fi vrut pictură, dar nu era secţie de profil în acest an. Când am dat la facultate mi-a fost teamă să dau la pictură, pentru că nu eram destul de pregătită, am mers tot pe sculptură, şi nu regret”, a spus Ligia Seculici.

De la Brâncuşi, la artă japoneză

Sursele de inspiraţie ale sculptoriţei sunt foarte variate. „Nu am un sculptor preferat, îmi plac foarte mulţi. Apreciez foarte mult ce a făcut Brâncuşi pentru sculptură. În ultima vreme, cum tot am căutat pe internet lucrări în pământ, îmi place foarte mult un sculptor japonez, Jun Kaneko. Face nişte lucrări foarte mari din pământ, dar face şi portrete. Le pictează când sunt gata, în culori stridente, influenţat de cultura japoneză, însă mie îmi place mai mult culoarea pământului ars”, a mărturisit artista.

Doctorat în pământ

De la mijlocul anilor ’90, artista a participat la zeci de expoziţii şi simpozioane, timp în care a studiat arta. „Când am terminat facultatea, am făcut o lucrare din pământ, din chirpici, iar după doi ani am simţit nevoia să fac şcoală, aşa că am făcut studii aprofundate, pentru care am creat în ceramică”, a povestit sculptoriţa, care acum îşi pregăteşte doctoratul.
Lucrarea sa de doctorat se va baza pe acest material. „În lucrarea mea de doctorat mă lupt să explic că pământul poate fi un material finit şi vreau să fac o lucrare monumentală în pământ. N-am inventat eu asta, s-a făcut şi în România, în anii ‘70”, a spus artista.

Întrebări şi răspunsuri

De ce lucrează puţini sculptori cu pământ?
Nu lucrează mulţi în pământ pentru că îl consideră un material derizoriu, ieftin, perisabil. Dar, până la urmă, orice sculptură se poate sparge.

Care a fost cea mai scumpă lucrare a ta?
Cea mai scumpă pe care am vândut-o a fost pe la 1.200 de euro, în Germania. În ţară se vând cu 300 – 400 de euro. Depinde foarte mult şi de adaosul galeriilor unde expui.

Se poate trăi din sculptură?
Teoretic, se poate, însă îţi trebuie şansă, trebuie să fii şi foarte bun. În străinătate se poate, e greu, dar se poate. Mai sunt şi aici care pot să facă asta, Petru Jecza, Dumnezeu să-l ierte, a trăit foarte bine din sculptură.

Ce-i place

Căldurile de care majoritatea se fereşte, acum sunt preferatele sculptoriţei. „Îmi place vara, îmi place căldura. Şi îmi place să lucrez foarte mult, sunt o «workoholic»,”, a mărturisit Ligia Seculici.

Ce nu-i place

Ligia se fereşte de lumina reflectoarelor. „Nu-mi place să dau interviuri. Mă simt mult mai bine în atelier, când lucrez”, a spus artista.