Şahiştii protestează împotriva primarului Timişoarei: „Visele dumneavoastră devin coşmaruri pentru noi”

Sergiu Grünberg, campion de şah al României, maestru internaţional, preşedintele clubului AEM-Luxten i-a adresat o scrisoare primarului Nicolae Robu, după retragerea finanţării pentru şah.

În urmă cu câteva zile, Nicolae Robu, primarul Timişoarei, şi-a urcat în cap toată comunitatea voleibalistică din România, după ce a jignit practicanţii acestui sport. Totul a plecat de la reducerea drastică a finanţării nerambursabile de la bugetul local pentru sport. Singuruele sporturi care au avut parte de majorări bugetare au fost fotbalul (pentru echipa de primă ligă ACS Poli), handbalul, baschetul şi rugbyul. În rest au fost tăieri drastice sau chiar retrageri totale ale sprijinului financiar, cum este şi cazul clubul de şah CS AEM-Luxten. Din cei 70.000 de lei ceruţi, şahiştii nu vor primi nici un leu.

Sergiu Grünberg, campion de şah al României, maestru internaţional, preşedintele clubului AEM-Luxten i-a adresat o scrisoare primarului Nicolae Robu, publicat pe site-ul sahistii.ro.

”Stimate Domnule Primar,

Am citit cu interes şi atenţie argumentaţia Dumneavoastră privind alocarea fondurilor destinate structurilor sportive precum şi hotărârea Consiliului Local. Din păcate, am constatat câteva fracturi de logică”…

… ”Nu am văzut nicăieri pomenite performanţa şi tradiţia.

Vă reamintesc că echipa de şah AEM-LUXTEN fiinţează din 1982 şi nu există altă echipă în nici un sport în Timişoara care să fi adus atâtea titluri, atât la echipe cât şi la individual, chiar dacă am considera numai perioada de după 2000! Cred că e un motiv de mândrie pentru orice timişorean, darmite pentru primar.

Ştiţi cumva câţi campioni naţionali şi componenţi ai loturilor naţionale avem în echipă? Nu mai târziu de anul trecut AEM a câştigat campionatul pe echipe masculine şi cel individual! În general, referindu-mă la multe alte discipline sportive, care au campioni de marcă, ei sunt oare inferiori ca performanţă şi personalitate unor fotbalişti?

Desigur, cunoaşteţi faptul că societăţile comerciale pot acorda sponsorizări în limitele legii, conform profitului. Dacă unele nu mai au profit în condiţiile unei concurenţe acerbe, ce sa facă? Să încalce legea?

Acum câţiva ani menţionaţi cu amărăciune că dintre toate firmele private de la care aţi cerut bani pentru echipa de fotbal numai AEM v-a dat. Acum e de condamnat pentru că nu mai poate să vă dea?

Dacă sunteţi aceeaşi persoană precum acum câţiva ani şi spuneţi ca firmele private să-şi încurajeze singure echipele din alte sporturi, atunci de ce v-aţi dus la AEM să cereţi, când ştiaţi că are echipă de şah?

Dacă filosofia Dumneavoastră ciudată era de mult coaptă, de ce nu v-aţi anunţat de la începutul anului 2017 intenţiile? Astfel, unele echipe nu-şi mai făceau planuri sau căutau soluţii alternative!

Presupunând că sacrificaţi totul pentru echipa de fotbal, aveţi vreo garanţie că e suficient şi estimaţi cam cât ar fi necesar pentru o echipa serioasă, măcar pentru România? Aţi citit cu siguranţă cum a ajuns echipa Borussia Dortmund la vârf, plecând de la 0. Oare cu bani de la Primarie?

Poate mai sunt şi în străinătate echipe finanţate de Primării (parţial evident), dar au acele primării de rezolvat atâtea probleme de infrastructură, şcoli, spitale, etc. (majoritatea nerezolvate de zeci de ani)? Nu mai vorbesc de susţinerea măcar declarativă a suporterilor.

În 1998, am câştigat cu echipa feminină AEM Cupa Campionilor Europeni. La ceremonie, primarul din Wupperthaler, provenit din mediul academic, mi-a spus: ”Vă rog, Domnule Grunberg, transmiteţi felicitări celor care vă sprijină; la fotbal se înghesuie oricine, dar pentru şah îţi trebuie parcă un alt gen de viziune!”.
 

De altfel, îmi imaginez cum Dumneavoastră, venit din mediul academic, desconsideraţi şahul ca sport în ciuda faptului că a fost iubit şi practicat de marile personalităţi ale omenirii: de la împăraţi, generali, politicieni, până la mari oameni de cultură. Nu mai vorbesc de uriaşa lui propagare în mediul şcolar românesc, datorită valenţelor sale educative.

Obsesia Dumneavoastră pentru ECHIPĂ vine probabil de la Primărie, unde în multe locuri ar fi necesar un puternic spirit de echipa. Din păcate, conform presei, cele două concepte nu se suprapun: adică unde există spirit nu există echipă şi invers.

Vă asigur domnule primar că apreciez o mare parte din proiectele şi realizările Dumneavoastră. Dar unele mi se par prea ambiţioase fiindcă exced realitatea şi posibilităţile practice.

Vă urez succes în împlinirea proiectelor dar nu şi a viselor Dumneavoastră, care devin coşmaruri pentru noi.

Nu ştiu dacă echipa de fotbal va ajunge vestită, dar deocamdată ştiu că aţi contribuit serios la desfiinţarea echipei de şah AEM Timişoara.
 

P.S.: Consensul din Consiliul Local mi se pare cunoscut!”.