Revoluţia trăită într-o unitate de pompieri: „Am fost şocat să văd militari care se ofereau să tragă în oameni cu un patriotism idiot”

Aurel Cotarcă, care în urmă cu 23 de ani era soldat la unitatea de pompieri de la Oraviţa, mai avea aproximativ o lună până la eliberare când, în Timişoara, a izbucnit Revoluţia

Povestea timişoreanului Aurel Cotarcă scoate la iveală atmosfera din rândul forţelor care aveau misiunea de a restabili ordinea. În rândul simplilor soldaţi în termen s-au aflat mereu mari „patrioţi” care erau dispuşi să ducă misiunea până la capăt cu preţul uciderii unor oameni. Asta spune multe şi despre apariţia numeroşilor morţi de la Revoluţia din Timişoara.

Aurel Cotarcă, soldat la unitatea de pompieri de la Oraviţa (judeţul Caras-Severin), mai avea aproximativ o lună până la eliberare când în Timişoara a izbucnit Revoluţia.

„Pe atunci pompierii apartineau de Ministerul de Interne, iar in afara pregătirii contra stingerii incendiilor eram antrenaţi şi în lupta anti-tero şi împotriva demonstranţilor. În perioada asta a anului ascultam, împreună cu ofiţerii şi subofiţerii, Europa Liberă. Ceea ce se înţelegea de acolo era ideea unei mici revolte ce avea loc la Timişoara, revoltă pornită în jurul unui scandal cu un popă ungur. Părerile în unitate erau împărţite. Noi cei doi-trei cu ceva şcoală şi din oraşe mai mari ţineam cu popa, cei de la sate (preponderent din Mehedinţi şi Maramureş) credeau orbeşte în ceea ce le spuneau cadrele: că ungurii vor să ne ia Ardealul şi Banatul”, îşi începe povestea Aurel Cotarcă. 

În 15 decembrie, soldaţii au primit ordin de alarmă. S-au dublat gărzile iar subofiţerii trebuiau să fie prezenţi la unitate. Discuţiile pe marginea evenimentelor din Timişoara erau la ordinea zilei.

“Ţin minte un sergent dintr-un sat din Mehedinţi căruia, la încorporare, i s-a spus că el dacă nu ar fi venit în armată nu vedea trenul. Era unul dintre cei care, nesilit de nimeni, se jura că dacă prinde vreun picior de revoluţionar îl împuşacă în cap. Era unul dintre cei multumiţi de ceea ce oferea Ceauşescu şi regimul lui. Era foarte greu să îl conving că nu are dreptate, nici măcar nu îmi întelegea exprimarea, iar ceea ce intenţionam să îi explic era peste <Ana are mere>”, a mai spus Cotarcă.

“Monştri” din adâncurile minelor trimişi să omoare oameni la Timişoara

În 16 decembrie, pompierii de la Oraviţa erau încă în stand-by. “Discutam în contradictoriu dacă e bine să pice comunismul sau doar Ceauseşcu, însă nu ne certam. Aşa cum trebuia să ne certăm cu oltenii (aveam un singur moldovean), pe care îi simţeam că îşi văd viitorul năruit în cazul căderii comunismului. Atunci am văzut şi celaltă faţă a armatei române, cea despre care auzisem doar. În jurul amiezii au oprit în faţa unităţii două bascule, deci nu camioane, cu soldaţi aduşi din batalionul disciplinar. Soldaţi care lucrau, ziceau ei, în exploatările de uraniu din zona Oraviţei. Nu vă puteţi închipui cum arătau acei oameni. Feţe de criminali primari, infractori pe a căror faţă se citea doar violenţa nativă. Foloseau o exprimare bazată mai mult pe vocale şi probabil maxim 200 de cuvinte, toţi în jurul a 30 de ani. Una din ideile securiştilor a fost să îi scoată la lumină pe aceşti monştrii, să îi înarmeze cu gloanţe de luptă şi să îi trimită la Timişoara”, continuă Aurel Cotarcă.

Comentariile acestor “monştri” îi făceau pe soldaţi să se cutremure. “Bă, îţi dai seama că dacă trag odată cu ăsta, mor toţi în faţa mea! Când au ajuns la noi primiseră doar armele, muniţia probabil ar fi primit-o la Timişoara. M-a şocat pentru că pe vremea aia, noi pompierii, eram totuşi printre cei mai spălaţi din armata română. Atunci am început într-adevar să mă îngrijorez pentru cei de acasa. Să mă gândesc timişorenii, pentru că începea să se profileze şi de la noi, cam ce avea de gând Ceauşescu să facă cu Timişoara”, a mai spus timişoreanul.

Pompierii au primit muniţie de război

În 17 decembrie 1989, a fost ziua în care şi pompierii de la Oraviţa au primit muniţie de război. Era ziua în care armata a deschis focul împotriva manifestanţilor din Timişoara. “Soldaţii, ofiţerii şi subofiţerii aveau o mulţime de posibilităţi de a evita uciderea sau rănirea civililor. Dacă ajungeai în faţa revoluţionarilor, puteai să îţi blochezi arma, să te prefaci că tragi sau pur şi simplu să tragi aiurea, înspre zone în care nu era nimeni, de obicei în sus. Ei bine, cu toate astea, au fost foarte mulţi militari de toate gradele, care, fără a fi instruiţi special, sau fără a fi securişti infiltraţi, chiar credeau că revoluţionarii sunt duşmanul, cu care trebuiau să lupte. Eu personal am avut divergenţe aprinse cu un caporal maramureşean, coleg de altfel şi băiat bun, care încerca să mă convingă că cei din stradă sunt manipulaţi, sunt unguri, americani, ruşi etc. Am ajuns până acolo încât să îl ameninţ că dacă merge în stradă şi aud că a tras în oameni, îl împuşc eu cu mâna mea”, îşi aminteşte Aurel Cotarcă.

Acesta afirmă că niciun soldat de origine Bănăţeană sau din împrejurimi nu a dorit să fie trimişi la Timişoara. 

“Poate sunt obsesiv cu diferenţierea asta pe regiuni, dar atunci mi se părea atât de frapantă şi nocivă încât mă enerva că eram atât de neputincios în faţa lor” a adăugat Cotarcă.

Până la urmă, Unitatea de Pompieri de la Oraviţa a trimis la Timişoara o autospecială (cu un comando format din cinci voluntari înarmaţi), două au plecat de la Reşiţa şi una de la Caransebeş.

“Comandantul mi-a spus să îmi ţin gura printre soldaţi, să nu mai agit spiritele că mă bagă la arest. Le-am explicat că la Timişoara sunt toţi prietenii mei şi probabil toţi manifestă prin oraş”, a mai declarat Aurel Cotarcă.

După trei zile de stres şi tensiune, a venit şi momentul în care pompierii au plecat la Timişoara, unde mai toate autospecialele erau făcute praf, erau arse, sparte sau aruncate în Bega de revoluţionari.

“A fost cel mai important moment pentru mica noastră unitate, deoarece trebuia decis cine merge. În mod normal trebuia să plece echipajul de pe cea mai bună maşină. Ofiţerii noştri însă au lăsat să se ofere voluntari pentru această misiune în care nimeni nu ştia la ce merge şi ce îi va aştepta acolo. Bineinţeles că echipa s-a format repede, patrioţi s-au găsit imediat. Pe mine nici măcar nu m-a întrebat nimeni, toţi ofiţerii m-au înteles”, a mai povestit Cotarcă.

Atitudini diferite în funcţie de originea pompierului

Aurel Cotarcă a oferit două exempl deespre cum s-au comportat pompierii în Timişoara. O autospecială a unei unităţi din Timişoara, condusă de un bănăţean din Oraviţa, văzând prăpădul, a smuls nişte furtune de la motor raportând superiorului că maşina s-a defectata. 

În acelaşi timp, o altă maşina plecată de la Reşiţa, condusa de un plutonier din judeţul Suceava, a intrat în plin cu cele 23 de tone în oamenii adunaţi în faţa Comitetului Judeţean de Partid.

Revoluţia din Oraviţa şi civilul care s-a împuşcat în picior

Pentru cei rămaşi în unitatea de la Oraviţa avea să reprezinte o problemă răbufnirea localnicilor. Soldaţii au primit ordin să tragă în cei care atacă unitatea. „Unul din subofiţeri a urcat în maşina de pompoieri şi a început să strage < armata e cu voi>. Oamenii din Oraviţa, care au aflat ce s-a întâmplat la Timişoara, vroia şi ei să se bata cu cineva, dar nu au avut cu cine”, a spus Cotarcă.

Era în seara de 21 spre 22 decembrie, când Revoluţia s-a încheiat, dar a început mascarada pornită de la Bucureşti cu „teroriştii”.

„În Oraviţa s-a tras doar un foc, când un civil înarmat s-a împuşcat din greşeală în picior”, a mai afirmat Aurel Cotarcă.

La manifestările anti-Iliescu

Pompierii trimişi la Timişoara au început să revină fiecare cu ce a apucat, unii cu trenul, alţii cu autostopul. Erau bătuţi, cu haine rupte şi de abia putea să vorbească. 

„Nu au obligat pe nimeni să meargă acolo. S-au ofierit sodaţi să tragă în oameni. Să aiba atitudinea de patriot idiot. Mă uitam la ei şi nu îmi venea să cred”, a mai spus Aurel Cotarcă.

În luna ianuarie s-a eliberat din armată şi a urmat pentru el perioada manifestărilor împotriva celor care au confiscat Revoluţie. A fost neplist de la mitingurile din Piaţa Victoriei, dar făcea drumuri şi la manifestările din Piaţa Universităţii din Bucureşti, unde se ducea cu gaşca lui de rockeri din zona Pieţei Traian. 

Aurel Cotarcă a devenit apoi realizator de emisiuni radiofonice, având ca teme muzicale rock-ul. A lucrat la Radio Europa Nova, Radio Analog şi Radio Campus. În prezent este consilier la Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret Timiş.