Librăria, editura şi tipografia Moravetz – una dintre cele mai mari case editoriale din România în perioada interbelică
0Fraţii Moravetz au înfiinţat la Timişoara o editură şi tipografie care avea să devină una dintre cele mai mari din România.
Pe strada 9 Mai din Timişoara, cea care face legătura între Piaţa Libertăţii şi Piaţa Sfântul Gheorghe, există o librărie care duce în spate o adevărată istorie. Astăzi, pe frontispiciul case cu pereţi scorojiţi, se vede o reclamă ruginită pe care scrie „Librăria Şcolarul”... De librăria de pe această micuţă stradă au avut parte bunicii şi străbunicii noştri. Povestea pleacă de la fraţii Iuliu (Gyula) şi Mauriţiu (Mór) Moravetz, născuţi în 1870, respectiv 1872, la Keszthely, Ungaria. Cei doi proveneau dintr-o familie modestă de evrei, tatăl lor fiind croitor.
Iuliua a învăţat meseria de tipograf la Budapesta, iar fratele său mai mare a fost angajat la o editură de cărţi şi note muzicale tot în capitala ungară.
În anul 1895, fraţii Moravetz cumpără o mică tipografie în cartierul Iosefin din Timişoara. Câţiva ani mai târziu, îi angajează pe sătmărenii Alexandru (Sandor) şi Edmund (Ödön) Borgida, care din 1923 devin parteneri asociaţi alături de fraţii Moravetz, dar firma îşi păstrează numele ”Moravetz”.
Împreună reuşesc să măreasca şi diversifice activităţile firmei, care devine după Unire devine una din cele mai mari din România. Librăria importă numeroase cărţi străine şi are o secţie de partituri muzicale şi o secţie de artă cu vânzări de tablouri, condusă de Paul Borgida, fratele mai tânăr al celor doi fraţi Borgida.
În afară de partituri muzicale, tipografia Moravetz tipăreşte şi manuale, caiete, broşuri şi altele. Există, de asemenea, o bibliotecă de împrumut şi o legătorie.
Mor Moravetz, şezând, în spatele lui Ödön Borgida, al doilea din stanga, Sandor Borgida FOTO G.Neumann
Editura Moravetz s-a distins prin promovarea compozitorilor români. În revista Muzica, editarea căreia a fost preluată de Editura Moravetz, George Enescu scria în 1925 : ”Ceea ce întreprinde firma Moravetz este cu totul lăudabil şi merită cea mai mare încurajare pentru binele nostru al tuturora”.
"Gyula Moravetz a făcut parte din conducerea Comunităţii Evreilor din Timişoara. La Timişoara s-a însurat cu Stein Teri, o femeie foarte cultă pentru vremea ei. Au locuit pe Bulevardul C.D. Loga. Au călătorit mult, şi dincolo de limitele Imperiului Austro-Ungar. Nu au avut copii. Au fost scoşi din locuinţa lor sub regimul comunist şi s-au mutat în casa Moravetz, într-o singură cameră, comasaţi cu o parte a familiei. Acolo a murit Gyula în anul 1951. Soţia lui a mai trăit 4-5 ani, comasată în acea cameră cu o tânără sârboaică, Mara, fiindcă, conform restricţiilor din acei ani, suprafaţa camerei era prea mare. Nu s-a plâns niciodată", aflăm de pe site-ul Comunităţii Evreilor din Timişoara.
Secţia de artă şi partituri muzicale FOTO G.Neumann
Fraţii Moravetz au avut o colaborare fructuoasă cu compozitorii Sabin Drăgoi şi Bela Bartók. În anii 1940-1944 firma a fost ”românizată”, dar proprietarii şi-au continuat activitatea ca angajaţi. După război şi-au recâştigat drepturile până în 1950, când firma a fost naţionalizată.
"În anul 1930, Ödön Borgida se căsătoreşte cu Grete Duschenek.Gyuri şi Agnes, cei doi copii
care au rezultat din această căsnicie, trăiesc în Canada. Vera, fiica lui Agnes şi Otto Schegerin, decedat la Timişoara în 1968, este de profesie medic stomatolog şi traieşte împreună cu soţul Jozsef Varadi în Canada. În 1974, Agnes s-a căsătorit cu Tibor/Tiberiu Schatteles, cu care locuieşte la Ottawa. În anii războiului librăria a fost "românizată", dar Ödön şi Sándor au rămas angajaţi, firma având nevoie de manageri calificaţi. Dupa razboi, cand libraria a fost nationalizata, Ödön a fost angajat ca administrator la cea mai mare librarie de stat, <Librăria noastră> din Timişoara. În anul 1984, Ödön şi Grete, cu toate că vârstnici, emigrează în Canada, urmând pe Agnes şi Gyuri. După o scurtă perioadă fericită, Ödön moare la Montreal în 1985, iar Grete în 1991", scrie în Minipedia Iudaică Timişoreană.
După "Librăria noastră" va primi numele numele „Librăria Şcolarul” încă dinaintea de perioada lui Ceauşescu. A fost una din cele mai cunoscute libării din Timişoara. Astăzi, tot o librărie este.
Citeşte şi: