Lecţii de viaţă de la o campioană
0Abandonată de familie şi purtată prin instituţiile statului, Ghizela Ghereben a reuşit să devină o învingătoare. Palmaresul tinerei timişorence cuprinde participări la conferinţe şi festivaluri, dar şi 11 medalii obţinute la jocurile Special Olympics.
Ghizela Ghereben are 34 de ani, o pasiune mare pentru muzică şi mulţi prieteni. Se bucură din plin de fiecare competiţie sportivă câştigată, fiecare melodie învăţată, fiecare conferinţă la care participă alături de prietenele ei. Puterea de muncă şi energia care o caracterizează fac aproape imposibil de observat faptul că Ghizela este o tânără cu handicap, una dintre cele aproape 5.000 de persoane cu dizabilităţi intelectuale din judeţul Timiş.
Viaţa ca un film
Îi plac copiii, iar camera sa e plină de jucării. Multe şi colorate, cum tânăra n-a avut niciodată în primii ani de viaţă. „Părinţii mei nu aveau bani, aşa că stăteam în grajd, cu animalele”, îşi începe Ghizela povestea despre care spune că „e ca în telenovele”. Când avea doar patru ani, fata a fost abandonată de mama sa. Fără să aibă pe nimeni care să-i poarte de grijă, Ghizela a fost „plimbată” dintr-o instituţie a statului în alta.
„Am fost la Lugoj şi la Găvojdia. Era greu, ne băteau infirmierele, ne făceau injecţii. După o injecţie din aceea dormeai dus. Aşa era pe vremea lui Ceauşescu”, îşi aminteşte tânăra timişoreancă. În urmă cu 11 ani, Ghizela a avut şansa de a ieşi din spitalul-cămin de la Găvojdia şi de a ajunge într-un loc care i-a schimbat viaţa.
„Au venit Laila Onu şi cu olandezii şi m-au luat de acolo”, a spus tânăra, care a devenit astfel beneficiară a Fundaţiei „Pentru Voi”. „Acum lucrez la bucătărie. Am învăţat să fac de toate. E bine, nu ca la patron. Patronii nu prea înţeleg persoanele cu handicap”, a spus Ghizela. La câţiva ani după ce a fost angajată ca ajutor de bucătar, tânăra şi-a regăsit, întâmplător, mama.
„Câteva colege au dus mâncare unor oameni săraci, au vorbit cu ei şi le-au spus despre mine. După aceea, mama mea a venit şi m-a căutat. Când a venit la uşă, nu am crezut că e mama mea, i-am cerut buletinul”, a spus Ghizela care acum, din salariul său, reuşeşte chiar să-şi ajute din când în când familia.