Experiment pe liceenii din Timişoara: mascaţii au descins în şcoală, i-au ridicat şi i-au băgat în celulă doar ca să-i sperie: „O să vedeţi mallul doar din dubă”

„Suntem produsul mediului în care trăim”. Este mesajul care a stat mulţi ani pe zidul Penitenciarului Popa Şapcă din Timişoara. Pentru a-i convinge pe tineri că e mai bine „afară” decât „înăuntru”, specialiştii penitenciarului au organizat recent mai multe proiecte de combatere a infracţionalităţii în rândul tinerilor. „Dependent de libertate” este unul dintre aceste proiecte.

Şefa Serviciului Educaţie din cadrul Penitenciarului Popa Şapcă din Timişoara, Ramona Ilieş, a înţeles că puterea pe care o are exemplul. Pornind de la asta, şefa Serviciului Educaţie de la puşcăria, împreună cu Agenţia Antidrog a iniţiat proiectul „Dependent de libertate”. Zeci de elevi din Timişoara s-au adunat la Biblioteca Universităţii de Vest din Timişoara pentru a asculta mărturiile unor consumatori de droguri, ajunşi traficanţi de droguri şi ulterior deţinuţi.

„Am constatat în colaborările pe care noi aveam faptul că experienţa celor pe care noi îi avem închişi este foarte importantă pentru tinerii care sunt într-o situaţie de risc. Tinerii sunt cei mai expuşi. Rezultatele sunt foarte mici dacă mă duc eu ca specialist şi le spun ce trebuie să facă din cărţi. În cadrul acestor proiecte am văzut emoţii cum nu am văzut în viaţa mea. Îmi aduc aminte de un caz în care un deţinut, fost sportiv de performanţă  le-a povestit elevilor cum şi-a distrus viaţa din cauza drogurilor. Copiii au fost foarte impresionaţi. Cred că pe mulţi i-am pus pe gânduri”, a explicat Ramona Ilieş.

Elevii din proiectul „Deţinuţi pentru o zi”

Pentru a-i face pe elevi să fie „dependenţi de libertate”, Ramona Ilieş i-a făcut pe mai mulţi elevi deţinuţi pentru o zi. Astfel, elevii care au acceptat să intre în proiect au fost o zi „la răcoare”. Scenariul a început la şcoală. Mascaţii au descins în sala de clasă, i-au încătuşat pe elevi şi i-au urcat în dubă pentru a-i duce la penitenciar. Alexandru Tiriplică şi Ahmed Abulafi, elevi ai Colegiului Tehnic Azur din Timişoara au fost doi dintre elevii care au acceptat să se implice în proiect.

Tinerii mărturisesc că numai faptul că au fost implicaţi într-un proiect i-a făcut să fie liniştiţi. În rest, tot ce înseamnă detenţia este un coşmar. „Noi ştiam că e un proiect, dar dacă intram cu adevărat era aiurea. E foarte rău. Cel mai mult contează libertatea”, au spus tinerii. Aceştia au mărturisit că după ce au fost luaţi de la şcoală şi urcaţi în duba Poliţiei nu au avut voie să discute unul cu altul şi nici măcar să schiţeze vreun zâmbet. Au urmat apoi toate procedurile care se realizează la încarcerare, trecând inclusiv pe la frizer. În final au ajuns în celulă.

„Până acum nu prea ştiam nimic. Ştiam ce e acolo, dar nu ştiam cum e. Erau vreo 7-8 în cameră. Când am intrat pe uşă, ne-au pus direct la curăţenie. Trebuia să ne facm paturile. Noi trebuia să facem ce zic ei. Unul dintre ei era mai rău. Am stat trei patru ore şi am simţit că sunt patru ani”, au mai declarat liceenii. „Ne-au spus că mall-ul o să îl vedem numai din maşină, din dubă”, a spus unul dintre tineri.

Un coleg a ajuns puşcăriaş „pe bune”

Liceenii au mai povestit că în proiectul „Deţinut pentru o zi”, desfăşurat recent, ar fi trebuit să fie implicat şi un coleg de-al lor, care, însă, nu a mai putut fi parte dine chipă pentru că, în ziua cu pricina acesta nu avea buletinul la el. La scurt timp, însă, adolescentul a fost arestat, cu adevărat, pentru tâlhărie. „A sunat la pizza, l-a chinuit cu cuţitul pe moşul care a venit cu pizza, i-a furat banii şi a fugit. L-a prins Poliţia şi acum e în arest la domiciliu. Sunt convins că, dacă venea cu noi acolo, se gândea de zece ori înainte să facă fapta”, au mai spus liceenii.  

Părerea specialistului

Psihologul Delia Borza, director adjunct pentru reintegrare din cadrul Penitenciarului “Popa Şapcă” din Timişoara a declarat că acţiunile de prevenire a infracţionalităţii în rândul tinerilor sunt foarte importante. 

“La vârsta adolescenţei, tinerii încep să se revolte împotriva părinţilor sau a şcolii şi multe lucruri normale li se par anormale. E o vârstă la care sunt foarte vulnerabili în faţa tentaşiei de a ajunge în grupuri care pot să îi atragă în comiterea unor infracţiuni”, a explicat psihologul. 
 

Specialistul a arătat şi modul în care sunt selectaţi elevii implicaţi în proiectul “Deţinut pentru o zi”: “Pe de o parte sunt selecaţi elevii buni care au capacitatea de a disemina experienţa trăită în rândul altor tineri, iar pe de altă parte tinerii expuşi unui mediu infracţional pentru preveni săvârşirea de infracţiuni”. Potrivit psihologului, în momentul în care văd că sunt trataţi în cadrul proiectului ca infractorii de drept comun, liceenii iau în serios ce se întâmplă. “Nimeni nu râde, nu se glumeşte cu elevii implicaţi în proiect. După ce au trecut de poarta Penitenciarului, timpul nu le mai aparţine. Nu mai mănâncă atunci când vor, nu se duc la frigider când vor,  nu mai fac ce vor ei, iar impactul este puternic”, a mai explicat psihologul, potrivit căruia lipsa libertăţii este şi motivul pentru care câteva ore petrecute de elevi în închisoare au părut ani.

Mărturia unui consumator de droguri

La o altă acţiune organizată de Penitenciarul Timişoara cu şcolile din judeţ, mai mulţi deţinuţi au fost puşi să le povestească liceenilor motivele pentru care au ajuns în închisoare. Un tânăr încarcerat la Penitenciarul „Popa Şapcă” din Timişoara le-a vorbit tinerilor despre efectele devastatoare ale consumului de droguri. Acesta susţine că nu a crezut că se va putea lăsa, însă, până la urmă a reuşit. „Am început să consum droguri de pe la vâsta de 18 ani, din cauza anturajului. Am ajuns să consum şi eu aproape zilnic marijuana. Până la urmă toată lumea a ajuns să aibă probleme cu legea, dar şi cu sănătatea”, a povestit tânărul. Acesta susţine că nu provine dintr-o familie rea, părinţii acestuia deţin o fermă de animale, ca atare nu a avut nici probleme cu banii. „Nu mi-am dat seama că vor fi probleme. Am ajuns să nu mai am chef de lucru, de părinţi, de familie, de nimic. Mi-a păsat doar de consumul de droguri. Până la urmă mi s-a făcut un flagrant, am ajuns să fiu judecat şi am fost condamnat la trei ani de închisoare, pentru trafic şi consum de droguri. Mai am două luni până la comisia de eliberare”, a mai spus acesta.

Tânărul susţine că detenţia l-a ajutat să îşi deschidă ochii: „E o decădere. Stai cu persoane condamnate pentru tâlhărie, omor, e destul de dificil să te înţelegi cu toţi. Până la urmă m-a ajutat să îmi dau seama de greşeli. Acum aştept să mă căsătoresc, iar după ce ies îmi voi ajuta familia la fermă”, a mai declarat băiatul.