Drobul de miel, nelipsit de pe masa de Paște a românilor. Scoțienii au și ei un preparat similar

Drobul de miel este un preparat culinar tradițional românesc, fiind una dintre mâncărurile specifice sărbătorii de Paște. În lume există bunătăți asemănătoare, dar cel mai cunoscut este haggis-ul scoțian.

În mod tradițional, pregătindu-se pentru sărbătorile pascale, credincioșii ortodocși jertfesc un miel ce simbolizează jertfa lui Hristos pentru mântuirea omului. 

Din acesta sunt realizate o multitudine de preparate ce vor fi servite de întreaga familie, alături de ouă roșii și pasca cu brânză.

Drobul de miel este unul dintre cele mai apreciate mâncăruri tradiționale, existând o serie de variații ale rețetei.

Ingredientele principale sunt măruntaiele de miel (ficat, plămâni, splină, inimă și rinichi), verdețuri (ceapă verde, mărar, pătrunjel, usturoi, leuștean), ouă (crude și fierte), pâine înmuiată în apă sau lapte.

„Suntem obișnuiți să mâncăm ficat (de pui, vită ori porc), la tigaie sau în tocănițe. Ca să nu mai pomenim de caltaboș ori tobă, care se fac, de obicei, de Crăciun, tot din organe, dar de porc. Despre tocănița de organe, la fel, știm mulți și ce gust are, nu doar că există. Iar una dintre delicatesele întâlnite și în bucătăria noastră este limba cu măsline. În același timp, chiar dacă nu e prima alegere pentru toată lumea, am auzit măcar de creier pane. De ce această enumerare? Pentru a ne aminti că preparatele pe bază de organe de animale sunt comune în bucătăria românească și, la o primă vedere, probabil doar grecii mai au așa o slăbiciune pentru măruntaie!”, aflăm de pe Cumvaplace.ro.

Cuvântul drob vine din bulgară și înseamnă bucată, bulgăre, știți, povestea cu drobul de sare. Dar pentru cei mai mulți dintre noi, drobul este doar acel preparat culinar tradițional întâlnit pe mesele de Paște la români.

„Măruntaiele tăiate și curățate, păstrate în apă rece, sunt de obicei fierte, dar pot fi și călite, apoi amestecate cu celelalte ingrediente și condimente (sare, piper). Prapurul este și el ținut în apă rece o vreme, apoi se așază într-o tavă, peste care se pune amestecul de carne. Există și posibilitatea de a înlocui prapurul cu foitaj, cu bacon sau de a nu folosi deloc învelitoare pentru cozonacul nostru de măruntaie. În unele rețete, sunt folosite și ouă fierte puse întregi în mijlocul compoziției, mai mult pentru aspectul la feliere, decât pentru îmbunătățirea gustului”, mai scrie sursa citată.

Haggis-ul scoțian

În lume există mai multe preparate asemănătoare cu drobul de miel, dar cel mai cunoscut este haggis-ul scoțian. Una dintre diferențele principale dintre cele două este faptul că haggis-ul se fierbe în burtă de oaie și nu conține o cantitate mare de verdețuri precum drobul românesc.

„Dacă tot vorbim despre folosirea măruntaielor în gastronomie, istoricul specializat în domeniu, Alan Davidson, spune că primele mențiuni apar la romani, celți și mai târziu la popoarele scandinave, unde vor purta denumirea de haggw sau hoggva, de unde ulterior va fi preluată versiunea scoțiană denumită haggis. De altfel, în bucătăria scoțiană, haggis-ul are o lungă tradiție, primele rețete fiind atestate în jurul anilor 1400-1450. Haggis conține inimă, ficat și plămâni, mărunțite, cu ceapă tocată, fulgi de ovăz, seu, mirodenii și sare, gătite în mod tradițional în stomacul animalului, dar acum mai des întâlnim membrane artificiale. În mod tradițional este însoțit de <neeps and tatties>, adică napi și cartofi piure, și, bineînțeles, un pahar cu whisky scoțian”, mai scrie Cumvaplace.ro.

Grecii ne pot impresiona cu pasiunea lor pentru rețetele cu organe

În Marea Britanie găsim și “faggots” din organe de porc – plămâni, inimă și rinichi, de fapt, niște chiftele mari, învelite în prapure de porc. Sunt serviți cu sos de ceapă și mazăre moale. Între mâncărurile tradiționale britanice cu măruntaie, găsim și “brawn” (un fel de terină din capul porcului) și “chitterlings” (de obicei din intestinul gros, împletit artistic înainte de a fi gătit și servit).

„Înapoi pe continent, însă, grecii ne mai pot impresiona cu pasiunea lor pentru rețetele cu organe, iar kokoretsi este una dintre opțiuni. De când cu boala vacii nebune, însă, aproape a fost interzisă, pentru că UE a emis o directivă care oprește consumul anumitor organe de oi, capre și bovine (cum ar fi splina, creierul și capul). Și tot în Grecia găsim și tziyerosarmas. În mod evident, și ei au o slăbiciune pentru măruntaie, pentru că în nordul Greciei le găsim gătite în membrane naturale de miel sau de capră. Și tot aici putem pomeni și supa tradițională de Paște, la greci. Nu de alta, dar Magiritsa este tot cu organe de miel și salată verde, garnisită cu ierburi proaspete și finisată cu un delicios sos de lămâie de ou”, conchide site-ul specializat în povești și rețete culinare.