Cum şi-a pus accentul franceza pe modul nostru de a vorbi - explicaţia specialistului
0Influenţa franceză a avut un rol decisiv la desăvârşirea caracterului modern al limbii române literare. 22,12 la sută dintre cuvintele româneşti sunt de provenienţă franceză.
Începând cu secolul al XIX-lea, multe neologisme împrumutate din alte limbi romanice, în special din franceză şi italiană, au pătruns în limba română ("birou, avion sau exploata").
Unul dintre motivele pentru care limba franceza şi-a pus amprenta pe limba română era prestigiul cultural al Franţei la începutul secolului al XIX-lea şi relaţiile de ordin politic şi economic existente între Franţa şi România. Majoritatea termenilor noi sunt împrumutaţi în secolul al XVIII-lea şi mai cu seamă, la începutul secolului al XIX-lea.
“Etimonul francez fundamentează, în bună parte, limbajul filozofic românesc. În 1846, A. T. Laurian traduce manualul de filozofie al lui A. Delavigne. În absenţa unui limbaj filozofic, traducătorul introduce un număr apreciabil de neologisme pentru a defini raporturile dintre noţiuni şi realităţile reprezentate de acestea. Laurian recurge <la o vorbă nouă pentru fiecare idee nouă>, cu scopul mărturisit <de a forma o limbă filozofică pentru cugetarea filozofică>. Termenii supravieţuiesc şi astăzi prin valorile semantice novatoare: analogie, eroare, filozofie, formă, idee, imagina, logică, sensibilitate”, scrie Doina Butiurcă, în lucrarea „Influenţa franceză”.
Domeniul ştiinţelor pozitive şi al tehnicii cuprinde o bogată sferă lexicală cu neologisme de provenienţă franceză.
“D. Macrea, într-o comunicare prezentată la Congresul de filologie romanică de la Madrid, ocupându-se de studiul neologismelor cu etimon francez, remarca faptul că 27% din termenii ştiinţifici şi tehnici sunt numai de origine franceză. Adunând însă, numărul termenilor pe care limba română îi are comuni numai cu franceza, cu cei pe care îi are comuni cu franceza şi, total sau parţial, cu celelalte limbi, cercetătorul obţinea un total de 73,39 %, folosind ca argument influenţa franceză a terminologiei tehnice, indiferent de limba în care aceasta circula la acel moment. Pentru a ne face o idee şi în ceea ce priveşte bogăţia semantică a terminologiei tehnico-ştiinţifice”, a precizat Doina Butiurcă.
Aceasta oferă o listă completă a compuselor cu radio: radiocomunicaţie, radioconductor, radiodifuza, radiodifuziune, radioelectricitate, radioelement, radioemisie, radioemiţător, radiofar, 208 radiofrecvenţă, radiojurnal, radiolocator, radiolocaţie, radionavigaţie, radioreceptor, radiorecepţie, radioreportaj, radio-reporter, radiotehnică, radiotelefonie, radiotelegrafia, radiotelegrafist, radiotelegramă, radioterapie, radiotransmisiune.
Vorba lui Pruteanu
„Azi, cu Marseieza în <urechile minţii>, vă propun, ca subiect al minutelor rămase, câteva observaţii inspirate de Sextil Puşcariu, despre influenţa limbii franceze asupra românei în secolul trecut, când (mai cu seamă în preajma lui şi după 1848) aceasta influenţă a fost maximă. Aţi spune că un cuvînt precum "mărinimos" nu e decît traducerea lui magnanime?!
Cuvîntul "încăpăţânat" nu vă sună intens româneşte? Şi totuşi e prelucrarea luientêté! "Numeros", cu aparenţă perfect neaoşă, e format după franţuzescul nombreux. Chiar şi (azi învechitul) "propăşire" era de fapt traducerea lui progrès" (pe latineşte, "gressus" însemnînd păşire). La fel, "neatârnare", care-l redă cu mijloace locale pe "independenţă". Un cuvînt atît de "al nostru" cum e "împrejurare" este, spune Puşcariu, o romanizare timpurie a lui "circumstanţă" (în latineşte, circum înseamnă împrejur). "Deznodămînt" e luat după franţuzescul dénouement, după cum verbul "a se împăuna" e tălmăcirea lui se pavaner din franceză. În acelaşi fel s-au născut cuvinte ca "îndurerat" (refacerea lui endolori), a înainta (după avancer), a "înlocui" (după remplacer). Înţelegînd procedeul, vom recunoaşte acum într-un cuvânt cum e "remuşcare" originalul francez remords; în "a înfrunta", pe affronter; în "a înjosi", peabaisser; în "a înlănţui" pe enchainé ş.a.m.d.
Dar sunt şi cazuri mai interesante. Uneori, cuvîntul preluat din franceză cu anumite sensuri se aşează lângă cuvîntul românesc moştenit direct din latină cu alte sensuri. Aşa este cazul, de pildă, al cuvîntului "curte", căruia influenţa franceză i-a adăugat şi înţelesurile din a face curte sau Curtea de Casaţie. La fel, pentru cuvîntul "carte", care în limba veche românească însemna doar două lucruri: un obiect precum cel pe care-l am în mînă; şi "scrisoare", "epistolã". Înrîurirea franceză i-a adăugat sensurile din "carte de joc", "carte de vizită", "carte poştală". Şi mai spectaculos e cazul lui "a abate", care în graiul din bătrîni însemna fie "a deturna, a schimba direcţia" (îl abate din drum), fie "a trece, a poposi" (s-a abătut pe la nişte amici), fie "a căşuna, a năzări" ("...Un instinct atît de van/ Ce le-abate şi la păsări de vreo două ori pe an", în Eminescu). Ei bine, din sursă franceză, au venit în plus sensul de "a doborî" ("...Năpraznica secure/ Abate toţi copacii din falnica pădure", în Alecsandri) şi sensul de "deprimat, descurajat" (era singur şi se simţea tare abătut)”, spunea renumitul profesor George Pruteanu.
Împrumuturi din franceză
Există un număr de cuvinte care au păstrat în totalitate sensul din franceză, fenomen ce se manifestă la cuvintele aparţinând nomenclaturilor ştiinţifice şi tehnice: cenomanian, desherenţă, dol, galactic, imparisilabic, impunitate, juxtapoziţie, macrofotografie, necrobioză, paleografie, postverbal, radiolarit, spectrograf, toxicoză etc. care „copiază” sensul etimonului francez, aflăm din “Dicţionar de împrumuturi lexicale din limba franceză”.
Iată o serie de cuvinte împrumutate din limba franceză:
Abataj, abătut, abordabil, abonament, abrutizat, acreditare, acrobaţie, adresă, aferent, agronomie, alimentaţie, alternativ, ambasada, autopsie, bacalaureat, balansor, biscuit, bizar, blindaj, bonom, bobină, caricatură, carnet, cascadă, clandestin, cochetă, colecţionare, dezinteres, diagnostica, diplomat, duplex, echipament, economie, ecuson, egoist, executare, factură, fantă, farsă, focaliza, general, haotic, hanorac, idealist, imobil, impas, impozabil, incomensurabil, incorect, intrus, kilometru, lavabil, litru, localizare, loterie, manej, manufactură, mareşal, martir, matineu, menaj, navetă, neutralizare, nevroză, nuanţă, obiectiv, obscur, oscilaţie etc.
Citeşte şi:
Romgleza, conceptul inventat de George Pruteanu, pe culmi înalte. Cum ne-au invadat „rating“, „card“, „show-room“, „rent a car“, „all inclusive“ sau „low cost“
Cele mai uzuale cuvinte împrumutate din limba greacă: tacticos, prisos, folos, căpcăun, hardughie, igrasie, paranghelie
Cele mai uzuale cuvinte moştenite de limba română din slavonă. Cui datorăm termeni precum „vreme“, „ceas“, „babă“, „vârstă“ sau „lopată“
Limba română vorbită în Banat are puternice influenţe germane: „ştrimfi“, „şvaiţer“, „vană“, „şuncă“
Cele mai cunoscute cuvinte româneşti care sunt împrumutate din maghiară: oraş, neam, viteaz, belşug, vameş, uriaş