Cum se declară decesul unei persoane dispărute. Cazul unui industriaş dispărut subit în 1959 şi declarat mort abia în 2019

Obţinerea unui certificat de deces pentru o persoană dispărută, despre care nu se ştie în ce condiţii a murit, este o misiune destul de dificilă, fiind posibilă prin deschiderea unei acţiuni judecătoreşti.

Cele mai multe situaţii în care se recurge la acţiunea de declarare judecătorească a morţii sunt acelea în care e nevoie de clarificarea situaţiei juridice a unor proprietăţi. Intraţi în blocaj din cauza lipsei unui certificat de deces care să probeze moartea unui proprietar din acte, cei care deţin anumite suprafeţe de teren sunt nevoiţi să deschidă acţiuni de declarare judecătorească a morţii.

Spre exemplu, o familie din Timişoara a cumpărat în anul 2002 de la o societate pe acţiuni mai multe suprafeţe de teren la marginea oraşului. În realitate, suprafaţa vândută de societate era mai mare decât cea din acte cu 1,3 hectare. După mai mulţi ani de folosinţă netulburată a terenului, timişorenii au vrut să deschidă un proces de uzucapiune astfel încât să devină proprietari de drept ai terenului.

Pentru a deschide procesul pentru uzucapiune e nevoie, însă, de certificatul de deces care să ateste că proprietarul din acte al terenului este decedat. Astfel, familia de timişoreni a deschis un proces prin care le-au cerut judecătorilor să îl declare decedat prin sentinţă judecătorească pe proprietarul terenului, care s-a născut în 1890, dar despre care nu se mai ştie nimic din anii ’50.

Ancheta judecătorească avea să scoată la iveală că terenul i-a aparţinut unui industriaş care a condus după sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial o fabrică de cărămidă, iar după ce conducerea ţării a fost preluată de comunişti, pentru că nu a dorit să înstrăineze fabrica de bunăvoie, în jurul anului 1959 a dispărut, fără a se mai ştii ceva de el, cel mai probabil fiind luat de Securitate.

Condiţiile în care se poate cere declararea judecătorească a morţii

Judecătorii chemaţi să îl declare mort pe fostul industriaş au explicat condiţiile în care se poate face acest lucru, conform legii. Astfel, judecătorii au arătat că în cazul în care o persoană este dispărută şi există indicii că a încetat din viaţă, aceasta poate fi declarată moartă prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate, dacă au trecut cel puţin 2 ani de la data primirii ultimelor informaţii sau indicii din care rezultă că era în viaţă.

Magistraţii au mai reţinut că pentru declararea pe cale judecătorească a morţii unei persoane este necesară îndeplinirea a patru condiţii cumulative, respectiv persoana în cauză să fie dispărută, să existe indicii că aceasta a încetat din viaţă, să fi trecut cel puţin doi de la data primii ultimelor informaţii şi persoana care promovează cererea să justifice un interes.

În cazul industriaşului despre care nu se mai ştie nimic din 1959, judecătorii au dispus declararea morţii arătând că s-a făcut dovada dispariţiei pârâtului. „Din cuprinsul probei testimoniale (n.r. cu martori) reiese că ultimele informaţii legate de pârât datează din anul 1959, de când nu au mai fost primite alte date despre acesta, astfel că şi termenul de 2 ani de la data dispariţiei este împlinit în cauză.

Nu în ultimul rând instanţa observă din cuprinsul înscrisurilor depuse de Fundaţia memoriale bavareze că pârâtul s -a născut la data de 16.12.1890, astfel că în prezent ar avea o vârstă de 129 ani, fiind imposibil ca acesta să fie în viaţă, fiind depăşită cu mult speranţa medie de viaţă”, se mai arată în sentinţa prin care bărbatul dispărut în 1959 a fost declarat în 2019.