Cel mai în vârstă măcelar din Timiş: „Am lucrat în fabrica de conserve pentru armata germană, dar necazul a venit cu ruşii”

Lugojeanul Tiberiu Gaşpar are 92 de ani şi este decanul de vârstă al măcelarilor din judeţul Timiş. Nici măcar la această vârstă nu stă deoparte când vine vorba de prepararea cârnaţilor bănăţeni

Tiberiu Gaşpar, la 92 de ani, a fost unul din premianţii tradiţionalului eveniment “Degustarea cârnaţilor băbăţeni”, care s-a desfăşurat la Lugoj. Cârnaţii preparaţi după reţeta celui mai în vârstă măcelar din judeţul Timiş au fost apreciaţi de juriu şi degustători. Întrebat care este secretul cârnaţilor preparaţi de el, Gaşpar zâmbeşte. “Acest lucru nu vi-l pot spune. O ştiu doar cei din familie”, a spus lugojeanul.
 

Tiberiu Gaşpar s-a născut în 28 mai 1921 şi spune că era copil când a ajuns ucenic la un măcelar slovac. 

“Aveam 14 ani când m-am dus ucenic la Ştefan Valen. La noi erau cârnăţari români, germani, maghiari, dar eu am învăţat de la un slovac. De la el am învăţat că cel mai important este omenia şi să nu încerci să păcăleşti. Să nu încerci să furi când cântăreşti”, a declarat Tiberiu Gaşpar. 

Atât înainte, cât şi după unirea Banatului cu Regatul României, Lugojul era un oraş renumit pentru breasla măcelarilor, cârnăţarilor şi măţelărilor. Sunt domenii foarte vechi, care s-au transmis din familie în familie. În Lugoj a fost mereu o concurenţă între cei care au practicat aceste meserii. Spre exemplu, în 1913, oraşul de pe Timiş avea 186 de măcelari.

„După ucenicie am lucrat ca şi calfă la măcelăria lui Valen. Foloseam reţete şvbeşti şi ungureşti, care erau cele mai bune. Românii au învăţat meserie de la ei. Tot de la ei au fost preluate şi utilajele care se foloseau pentru prepararea cârnaţilor”, a mai declarat Tibiu Gaşpar.

Steagul măcelarilor primit de la Regele Ferdinand

Breasla măcelarilor din Lugoj a fost înfiinţată în 1921, anul când s-a născut şi Tiberiu Gaşpar. În 1927, măcelarii au primit un steag chiar de la Regele Ferdinand, în cadrul unei ceremonii. Valorosul drapel primit de la rege se află la loc de cinste la Corporaţiei Meseriaşilor. 

„În 1940, când a început al Doilea Război Mondial, am fost luat la fabrica de conserve Kulke din Deva. Făceam conserve pentru armata germană. Chiar dacă era război, ne-au plătit foarte bine. Eu mă ocupam să dau jos carnea de pe oase”, a mai povestit Tiberiu Gaşpar.

Dacă în timpul războiului nu avea probleme, Gaşpar povesteşte că necazurile au venit după încheierea păcii. 

„Atunci au venit vremurile grele. Au venit ruşii şi au luat tot. Când s-a încheiat războiul, sovieticii au furat tot din fabrică, au luat averea lui William Kulke. El şi copilul său au ajuns paznici la o stână. Au murit în sărăcie. Ruşii erau pur şi simplu barbari. Dacă soldaţii români nu îi ascultau, le dădeau jos pantalonii şi îi băteau la fundul gol”, a mai spus Gaşpar.

O viaţă întreagă la Abatorul din Lugoj

După război, lugojeanul a revenit în oraşul natal, unde s-a angajat pentru început la o măcelărie. „Era măcelăria lui Vasi Creţu. Am asistat la împuşcarea măcelarului, de către un ofiţer rus. Acesta se plimba mereu beat, de la un birt la altul. L-a împuşcat şi pe măcelar şi pe birjar”, a afirmat Tiberiu Gaşpar.

În 1949 s-a angajat la Abatorul din Lugoj, unde şi-a petrecut cea mai mare parte din viaţă. De aici a ieşit la pensie în anul 1983.

„Era o perioadă bună. Am lucrat la o secţie de măţelărie de vacă şi porc. Aveam mult de lucru”, a adăugat lugojeanul. 

În tot acest timp, tăiatul porcului de Ignat a fost o tradiţie în familie. „Făceam cârnaţi în fiecare an, pentru noi.

Am învăţat meserie de la cei mai bătrâini. Mai târziu ne-am modernizat şi noi, am trecut la maşină pe curent. Aşa a fost pe atunci”, a încheiat Tiberiu Gaşpar.

Tradiţia producţiei cârnaţilor de casă este dusă mai departe de ginerele lui Gaşpar, însă toate în supravegherea veteranul măcelar.