Cât costă să te muţi într-o gară cu opt camere, dar fără apă, curent uşi sau ferestre. Află povesta incredibilă a unei femei care a închiriat o haltă
0Are la dispoziţie o clădire cu opt camere şi patru holuri, dar fără bucătărie, baie, acces la apă, electricitate, uşi sau ferestre. După ce, din credulitate, a fost păgubită de 15.000 de lei, Doina Comariţa încă mai crede că există oameni darnici.
Din disperare, Doina Comariţa a ajuns să închirieze un adăpost mai deosebit. Ea plăteşte 50 de lei lunar, pentru a locui în gara comunei Banloc. Noua ei locuinţă are opt camere de locuit şi patru holuri, dar nu are bucătărie, baie, uşi sau ferestre, electricitate şi nici apă potabilă. Dispune de peste 246 de metri pătraţi, dar cea mai mare parte din acoperiş a fost furată. Grupul sanitar este un corp separat, pentru călători.
După ce a aflat de la un controlor de tren că poate închiria o gară dezafectată, Doina Comariţa s-a prezentat la sediul Regiotrans din Timişoara - operator privat care a închiriat de la CFR o serie de trasee din vestul ţării - cu o cerere către conducerea firmei, în care menţiona că ea este dispusă să locuiască acolo contra-cost.
„Doamna a insistat să îi subînchiriem spaţiul, iar noi i-am aprobat cererea, pentru o sumă modică, dar după ce ne-am asigurat că nu pică pe ea clădirea. Primim un număr tot mai mare de astfel de cereri, dar nu le aprobăm pe toate”, a declarat Sorin Bica, director în cadrul firmei menţionate. Femeia este într-o continuă căutare de oameni binevoitori, care să o ajute cu materiale şi bunuri. “Cum îmi pun geamul şi două uşi, cum m-am mutat, fără lumină, fără nimic,” a spus ea. Speră ca într-o lună să locuiască deja acolo. “Când am stat prima oară în chirie, plăteam 100 de lei; au ridicat preţul şi a trebuit să mă mut. Acum stau lângă Banloc şi plătesc 400 de lei,” a spus femeia care vrea să se mute în gară pentru că nu îi rămâne nimic din pensie.
Doina Comariţa a venit din Suceava, împreună cu soţul şi fiica. Cu banii pe care îi aveau, cei trei au plătit 15.000 de lei pentru o casă în Banloc, semnând doar un act scris de mână. Proprietarul i-a lăsat apoi pe drumuri şi fără bani. După o lună de trăit pe câmp, cu mobila şi hainele plouate, familia s-a mutat “la cazan”, o cameră mică de la marginea comunei, unde a stat şase luni. Acum, Doina are 58 de ani, este văduvă, cu o pensie de boală care abia acoperă costul chiriei, iar fiica ei trăieşte din ajutorul de şomaj.
Cum îmi pun geamul şi două uşi, cum m-am mutat, fără lumină, fără nimic.
Doina Comariţa, pensionară