Biserica din Timişoara bombardată de aviaţia britanică în 1944. Şase proiectile au căzut pe lăcaşul de cult FOTO
0Biserica romano-catolică din cartierul timişorean Ronaţ a avut de suferit în urma atacului aliaţilor din ziua de 3 iunie 1944. Avea să fie resfinţită abia după 20 de ani.
Biserica cu hramul „Sfânta Treime” din cartierul Ronaţ are un aspect destul de straniu. În partea frontală, la intrarea principală, se întinde o construcţie rectungiulară care ar fi trebuit să se termine cu un turn. Pe acoperiş se află însă doar o cruce. Este o construcţie simplă, diferită de stilul de biserici catolice din Banat.
Povestea bisericii romano-catolice din Ronaţ (cândva aparţinea de Mehala, care era un sat, separat de Timişoara), începe în 1928.
A fost construită pentru angajaţii de religie romano-catolică ai Căilor Ferate Române, din colonia Ronaţ. Istoria acestui cartier este strâns legată de CFR, majoritatea locuitorilor fiind angajaţii acolo. De altfel, cartierul a fost construit lângă calea ferată, aproape de gară şi de punctele de lucru ale companiei.
În ziua de 3 iulie 1944, în jurul orei 11.00, Timişoara a fost bombardată de aviaţia britanică. Era cel mai violent şi devastator atac asupra oraşului, care se afla deja sub bombardamente practic din 16 iunie.
În acel 3 iulie, în valuri succesive, bombardierele aliaţilor au aruncat sute de bombe asupra oraşului. Centrul Timişoarei (în jurul Catedralei care se afla încă în construcţie), Gara “Domniţa Elena” (actuala Gara de Nord), cartierele Mehala şi Iosefin au fost puternic lovite, provocând sute de morţi şi răniţi şi mari distrugeri.
Gara, fiind principalul nod ferioviar din regiune, a fost şi principalul obiectiv al aviaţei britanice.
Gara a fost distrusă în totalitate! La fel toată zona din împrejurimi. A ars fabrica de chibrite, fabrica de textile Auscher, fabrica de lanţuri, fabrica de tutun şi moara Prohasca. Dar şi biserica romano-catolică din Ronaţ.
Asupra bisericii au căzut şase bombe. A rămas în picioare doar altarul. Din acest motiv Liturghiile s-au ţinut o bună bucată de vreme într-o casă particulară din zonă, proprietatea profesoarei Muschung Hermine, apoi a familiei Marosan.
Catolicii şi-au propus să reconstuiască biserica imediat după război. În anul 1946, parohul Georg Wetzl, din cartierul Iosefin, reuşeşte să înceapă reconstrucţia. În anul 1948 episcopul Augustin Pacha a obţinut un ajutor din partea Nunţiaturii Apostolice, în valoare de 50.000 de lei, pentru refacerea bisericii din Ronaţ.
Lucrările sunt însă stopate după instalarea regimului comunist ateu. De abia în anul 1964 avea să fie terminată micuţa biserică de pe strada Cireşului nr.13.
Biserica a fost resfinţită de monsegnorul Konrad Kernweiss, de la Ordiarius Substitutus al Diacezei de Timişoara.
În anul 1971 părintele-călugăr Johannes Blum, paroh în Mehala (de care aparţinea filiala din Ronaţ), a obţinut autorizaţia pentru unele reparaţii la biserică.
Citiţi şi:
Imagini rare: în 1944, Timişoara a fost bombardată pe rând de aviaţia anglo-americană şi de cea germano-maghiară
FOTO Gara Mare din Timişoara a fost bijuterie arhitectonică. Astăzi este o clădire de tristă amintire