Beatrice Budea crede că relaţia profesor-elev este pentru unii mai importantă decât actul educaţiei în sine
0În momentul de faţă, învăţământul românesc suferă din cauza măsurilor de austeritate impuse de guvernanţi, ceea ce duce la o degradare a educaţiei şi a personalului educativ. Doamna profesoară consideră că o şcoală ideală ar trebui să fie "mai disciplinată, mai conştientă de forţa exemplului şi mult, mult mai băgată în seamă de întreaga societate".
Totuşi, mai este mult până departe. "În clipa de faţă viitorul nu poate fi văzut de pe poziţii prea optimiste. şcoala este lăsată de izbelişte prin măsuri care-i îndepărtează pe cei mai buni absolvenţi de ideea de a reveni în învăţământ, chiar dacă simt că au această vocaţie. Le e teamă că degradarea statutului de profesor va continua. Nu e vorba doar de salariile mici ci şi de lipsa de perspective din sistem, alături de noi suferă şi cercetarea, cei care se dedică acestor două domenii riscă să trăiască la limita posibilităţilor. Acest lucru ucide şi capacitatea de progres profesional", declară Beatrice Budea.
Evident, pasiunea cu care dascălul îşi face meseria este prima garanţie a succesului pe plan profesional. Lucrul cu elevii este extrem de dificil dacă nu există o relaţie specială între educator şi cei educaţi. "Această relaţie implică o realitate cotidiană extrem de complexă. Conduita noastră profesională poate avea o anumită filosofie, un stil propriu de abordare, întotdeauna însă depinde şi de factorul individual, elevul, în faţa căreia se manifestă. În această relaţie mi se pare extrem de importantă existenţa respectului reciproc. În cadrul lui, rolul profesorului este determinant, dozele de afecţiune, umor, înţelegere şi îngăduinţă trebuie oferite cu mare grijă, orice tratament disproporţionat, prea permisiv sau prea sever sau unul care se vrea neutru (dovadă de indiferenţă), poate provoca efecte nedorite", spune profesoara. Faptul că meseria de dascăl este una dificilă, din ce în ce mai dificilă, o reflectă şi complexitatea raportului elev-profesor. "Relaţia profesor-elev este pentru unii mai importantă decât actul educaţiei în sine, de unde tendinţa de a dilua cerinţele, iar eu nu sunt de acord cu aşa ceva. Această relaţie are ca fond procesul educativ. Prin urmare rolul profesorului este concentrat în primul rând pe actul educaţional, nu pe relaţii de faţadă în raporturile cu elevii. Uneori părinţii uită că îşi trimit copiii la şcoală pentru a-i pregăti şi nu pentru a-i distra", afirmă Beatrice Budea.