Italianul care a înfiinţat în România prima lojă masonică. A lăsat în urmă o carte-document despre istoria românilor

Prima lojă masonică din România a fost înfiinţată la Iaşi de către un italian care era secretarul domnitorul Constantin Brâncoveanu.

 Istoricii D.G.R. Şerbănescu şi Jacques Pierre consideră în „Dicţionarul francmasoneriei“ şi în lucrarea „Presses universitaires de France“ că prima lojă masonică românească fost întemeiată la Iaşi în 1748 de italianul Antonio Maria del Chiaro, care venise în ţările române ca secretar al domnitorului Constantin Brâncoveanu. Nu există informaţii care să ateste faptul că şi domnitorul a făcut parte din lojă.

A doua lojă a apărut în anul 1749 în comunitatea saşilor din Braşov. Ideile s-a propagat apoi la Sibiu, unde s-a înfiinţat cea de-a treia lojă în anul 1767, tot în rândul saşilor.

În anul 1769 a fost înfiinţată o lojă şi la Bucureşti de către francezul Jean-Louis Carra, secretar al voievodului Grigore Ghica.

Anton-Maria Del Chiaro a studiat la uiversităţile din Veneţia şi Padova

Anton-Maria Del Chiaro a fost un învăţat evreu italian din Florenţa. Pe lângă faptul că a fost  secretar al domnitorului Constantin Brâncoveanu, acesta a fost şi tutore al copiilor lui Ştefan Cantacuzino.

A studiat la universităţile din Veneţia şi Padova. A deprins latina, greaca şi franceza. În primăvara anului 1710, Anton-Maria Del Chiaro a venit la Curtea domnească de la Bucureşti, oferindu-şi serviciile de cărturar poliglot. A fost angajat ca secretar de domnul Ţării Româneşti, Constantin Brâncoveanu.

„Unul din cele mai preţioase daruri“

Anton-Maria Del Chiaro a scris o carte intitulată „Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia”, publicata in 1718 în limba italiană la Veneţia, în care prezintă o serie de aspecte din istoria Ţării Româneşti, dar şi românilor. Lucrarea reprezintă un adevărat document cu privire la istoria românilor. Italianul a descris evenmentele evenimentelor politice la care a fost martor, cu ar fi: chemarea lui Brâncoveanu la Adrianopol, acuzaţiile aduse de către otomani, detronarea şi decapitarea voievodului şi a fiilor săi, alegerea ca domn al lui Ştefan Cantacuzino. Cartea a fot reeditată de către Nicolae Iorga, sub titlul „Revoluţiile Valahiei“, în anul 1929, la Iaşi. 

Unul din cele mai preţioase daruri pe care ni le-a făcut Italia în domeniul cunoaşterii trecutului nostru e cartea secretarului brâncovenesc Del Chiaro pe care acum râvna domnului Cristian o strămută în româneşte. Avem a face cu altceva decât arată titlul. În secolul al XVIII-lea istoria se prezenta adesea supt influenţa curentului „filosofic“ de preschimbare ca „Revoluţii“. I s-a părut acestui Florentin că lucrarea lui va întâlni mai mulţi cetitori dacă o va întitula «Revoluţiile Valahiei»“, 

a scris Nicolae Iorga în „Introducere“.

Şi după moartea lui Constantin Brâncoveanu, Anton-Maria Del Chiaro a rămas secretar şi sb următorii doi domitori: Ştefan Cantacuzino şi Nicolae Mavrocordat.