Alimentaţia ştiinţifică în comunism. Cum au fost condamnaţi românii la foamete: din pui se scoteau pulpele şi pieptul

Introducerea de către regimul comunist a „Programulului de alimentaţie ştiinţifică a populaţiei“ în anul 1984 a dus la o penurie generalizată a produselor alimentare în România.

Programul era o continuare a celui aprobat şi pus în aplicare în anul 1982, care a dus la raţionalizării alimentaţiei. 

De astă dată, alimentele aveau să devină tot mai insuficiente pentru că programul prevedea „satisfacerea echilibrată a cerinţelor de consum ale populaţiei“: 

1. Se aprobă Programul de alimentaţie şiinţifică a populaţiei.

2. Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, celelalte ministere şi organe centrale cu sarcini în domeniul producerii şi desfacerii de bunuri de consum agro-alimentare, precum şi consiliile populare, trebuie să ia măsuri ca toate unităţile subordonate să asigure lărgirea şi diversificarea bazei de materii prime agro-alimentare şi valorificarea lor superioară, intensificarea cercetării privind nivelul şi structura alimentaţiei populaţiei pe zone geografice, categorii de vârstă şi profesii, crearea de noi tipuri de produse alimentare, îmbogăţirea gamei sortimentale de produse semipreparate şi preparate, creşterea producţiei de alimente dietetice, realizarea unui larg fond de marfă şi dezvoltarea reţelei de desfacere a mărfurilor alimentare, asigurarea satisfacerii echilibrate a cerinţelor de consum ale populaţiei.

3. Consiliul de Miniştri va lua măsuri pentru înfăptuirea prevederilor programului, urmărind realizarea integrală a resurselor de produse agro-alimentare, diversificarea şi îmbunătăţirea calităţii produselor, repartizarea judicioasă a fondului de mărfuri, cu respectarea Programului de autoconducere şi autoaprovizionare teritorială. Totodată, Consiliul de Miniştri va asigura buna organizare a reţelei comerciale şi de alimentaţie publică, profilarea şi specializarea corespunzătoare a unităţilor de desfacere, livrare ritmică şi buna gospodărire a produselor, îmbunătăţirea servirii cumpărătorilor.

4. Ministerul Educaţiei şi Învăţământului, Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, organizaţiile componente ale Frontului Democraţiei şi Unităţii socialiste, Uniunea Generală a Sindicatelor din România, Uniunea Tineretului Comunist, Consiliul Naţional al Femeilor, Societatea de Cruce Roşie, presa, radioul, televiziunea au datoria să desfăşoare, prin formele şi mijloacele lor specifice, o activitate educativă susţinută, pentru explicarea principiilor şi regulilor alimentaţiei ştiinţifice, pentru cunoaşterea şi însuşirea de către toate categoriile populaţiei a prevederilor programului, formarea la fiecare cetăţean a deprinderilor de alimentaţie ştiinţifică, factor important în asigurarea sănătăţii şi dezvoltarea armonioasă, fizică şi psihică a poporului.

Această hotărâre a fost adoptată de Marea Adunare Naţional în şedinţa din 29 iunie 1984“.

Au începută să apară tot mai mult salamul sau parizerul cu soia cu care românii erau nevoiţi să se mulţumească în lipsa cărnii. De asemenea, din pui erau scoase pulpele şi pieptul şi rămâneau doar tacâmurile. De asemenea, cafeaua era înlocuită cu năut, proporţia fiind de 20-80%.