Unica presă din lemn cu valţuri, pentru imprimat gravuri în metal, din România. „Pentru vremurile acelea era perfectă“ FOTO VIDEO

Piesa a fost inventată de gravorul dâmbovițean Gabriel Popescu, născut la Vulcana Pandele (Dâmbovița). În casa natală a artistului a fost înființat un muzeu deschis publicului.

Lăcaşul cultural dâmboviţean a fost deschis la 15 mai 1973 chiar în casa gravorului Gabriel Popescu (1866 – 1937), amenajarea fiind posibilă datorită donaţiilor familiei acestuia

„Presa aceasta este unicat pentru că a fost realizată chiar de gravorul Gabriel Popescu și era folosită la tipărit gravuri. E o presă specială pentru un anumit tip de gravură, cu tipar adânc. Este o piesă foarte complicată. Mai există o presă din metal, mai mare și mai complicată, realizată de Aman, la București. Gabriel Popescu și-afăcut-o special pentru el și pentru studenții lui”, a declarat, pentru „Adevărul”, Andrei Scărlătescu, artist plastic, grafician și gravor.

„Sistemul de tipărire era unul special”

„Această piesă e unică pentru că e din lemn, în primul rând, nu mai există una asemenea în România. El era artist și sistemul de tipărire era unul special. A făcut gravură acvaforte (atacare cu acid), dăltiță (adâncire mecanică)și acsec (tot cu dalta, dar cu trasee speciale, ca de creion). Hârtia tipografică se punea la udat și se începe procedeul de tipărire. Se pune placa pe blatul de lemn, cu desenul în sus, apoi se așeza hârtia udă, precis și apoi, între valț și hârtie vine și o păturică de pâslă. Apoi se învârte roata și se face pasajul presei. Prin presiunea aia, platca de metal se înfige în hârtia udă. După ce se realiza desenul de adâncire a liniilor în oțel, cupru sau zinc, se puneau lângă sobă pentru a se încălzi, pentru a fluidiza bine cerneala tipografică. Pentru vremurile acelea era perfectă. Acum nu mai funcționează ca atunci pentru că lemnul s-a șubrezit”, mai spune Andrei Scărlătescu.

Cine a fost Gabriel Popescu

Gabriel Popescu este unul dintre cei mai străluciţi artişti gravori, continuator al lui Theodor Aman şi Nicolae Grigorescu, activitatea sa artistică şi pedagogică (a fost profesor la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti timp de 25 de ani) reprezentând o contribuţie importantă la istoria gravurii româneşti.

Muzeul ce poartă denumirea generică Casa-Atelier „Gabriel Popescu”, este situat în satul Gura Vulcănii (comuna Vulcana Pandele), județul Dâmbovița, locul de naştere al artistului, o zonă colinară de o frumuseţe mirifică.

Familia sa a contribuit din plin la recrearea atmosferei de odinioară în care Gabriel Popescu a creat şi trăit. Casa a fost finalizată în 1905, după planurile arhitectului A. Clavel, realizate în concordanţă cu schiţele şi dorinţele artistului.

Clădirea are, la etaj, două camere – una deosebit de spaţioasă, destinată atelierului de gravură, care este prevăzută cu un luminator, iar cealaltă – dormitorul, complet utilat, în care se află o serie de obiecte de uz casnic (lămpi, căni, lavoar etc.), dar şi o bibliotecă variată ce cuprinde tratate de gravură, albume de artă şi fotografii, carţi de bune maniere, cărţi de istoria românilor, cărţi de sculptură în lemn. În diferitele momente ale zilei, prin intermediul luminatorului, se crea o atmosferă propice lucrului migălos pe care îl presupunea gravura în metal.

Dacă la parterul casei este prezentată, printr-o expoziţie documentară, cu diferite fotografii şi documente din timpul studiilor, viaţa şi principalele creaţii ale artistului, etajul ilustrează locul în care îşi petrecea cel mai mult timp, respectiv atelierul, dotat cu o presă unică în ţară, cu doi cilindri acţionaţi printr-o manivelă. În atelier se pot vedea ustensilele de lucru şi substanţele pentru realizarea gravurilor în metal, precum şi soba pe care îşi usca lucrările după imprimarea prin presare.

Casa este unicat în arhitectura românească atât din punct de vedere al funcţiunii interioare, cât şi din cel al realizării tehnice şi estetice. Ea combină spaţiile specifice locuirii cu cele destinate creaţiei artistice, situate la etajul clădirii şi materializate în special prin amplul atelier, perfect conceput şi dotat pentru activitatea ce-i era destinată: cu lumină zenitală printr-un luminator de mari dimensiuni, volum mare de aer, sursă de căldură şi mobilier specific.

Structural, casa respectă alcătuirea caselor tradiţionale din zonă: un parter de zidărie peste care se ridică un etaj din bârne de lemn, aparente la exterior.