Pravila cea Mare, primul cod de legi din Europa într-o limbă naţională. Ce pedepse prevedea şi cum era explicat sexul pe vremea lui Matei Basarab

„Pravila lui Matei Basarab“, cunoscută şi sub numele de „Îndreptarea Legii“, este o culegere de legi tipărită în 1652 la Târgovişte. Reprezintă traducerea unor legiuiri greceşti (manualul lui Malaxos, tradus din greacă de Daniil Panoneanul), conţinând însă şi numeroase texte extrase din Pravila lui Vasile Lupu.

Domnia lui Matei Basarab, extrem de lungă faţă de a predecesorilor săi (1633 -1654), a reprezentat o perioadă de consollidare a autorităţii monarhice, constituind una dintre condiţiile care au făcut posibilă întocmirea la 1652, a “Îndreptării Legii” sau “Pravila cea Mare”.

În secolul al XVII-lea, la Târgovişte, prin strângerea mai multor oameni de cultură în jurul lui Udrişte Năsturel, s-a creat un mediu cultural elevat, care a contribuit la dezvoltarea învăţământului, a tipăriturilor, a arhitecturii şi picturii. Comunitatea erudiţilor cărturari, educaţi în spirit umanist, determină fondarea unei şcoli de profil superior, cu limbile de predare greaca şi latina, dar şi înfiinţarea unei noi tipografii, pentru editarea de lucrări în limba română. Noul colegiu, Schola graeca et latina, activ între 1646 şi 1652, era organizat după modelul institutelor similare din Occident. El funcţiona alături de şcoala de slovenie, activă deja la Târgovişte, cu dascăli specializaţi în gramatică şi lexicografie slavo-română. În tipografia adusă la mănăstirea Dealu a fost tipărită, în 1644, „Evanghelia învăţătoare”, urmată de multe alte cărţi, între care „Răspuns împotriva catehismului calvinesc” (1645), lucrare teologică originală, şi „Îndreptarea legii” (1652), importantă operă juridică a vremii-unul dintre primele coduri de legi din Europa redactate într-o limbă naţională.

Ce conţine Pravila cea Mare

Îndreptarea Legii este alcătuită din două părţi distincte, după cum arată chiar titlul ei: prima, “Îndreptarea Legii cu Dumnezeu carea are toată judecata arhierească şi împărătească de toate vinile preoţeşti  şi mireneşti”, şi a doua “Pravila Sfinţilor Apostoli a ceale 7 săboare şi toate cele nameastnice. Lângă acestea şi ale sfinţilor dascăli ai lumii: Vasili Velichi, Timothei, Nichita. Theologia dumnzeeştilor bogoslovi”.

Este socotită a fi şi un îndreptar de credinţă, datorită conţinutului ei dogmatic şi cultic, fiind un mijloc de apărare a ortodoxiei împotriva influenţelor calvine şi catolice. Lucrarea tratează drepturilor şi obligaţiilor clerului de mir, ale călugărilor, problemelor referitoare la familie, căsătorie, judecată bisericească, a chestiunilor teologice, liturgice, obiceiurile de drept.

Ce pedepse prevede codul

"Pedepsele sunt bazate pe răzbunare şi au ca scop intimidarea şi expiaţiunea. Ele sunt arbitrare, variate şi severe până la cruzime, nelipsind: arderea în foc, turnarea plumbului topit în gură sau pedeapsa “mai rea ca moartea”, adică execuţia precedată de tortură. De asemenea, pravila prevede pedeapsa mutilării, care putea să constea în scoaterea ochilor, tăierea mâinilor, a limbii şi a nasului", se arată în "Îndreptarea legii", a editurii Academiei.

Cum era explicat sexul în Pravila lui Matei Basarab

O fărâmă de carne rezultată din sămânţa bărbatului şi sângele femeii. Aşa era explicat fenomenul procreerii în urmă cu cinci secole. „Coconul“ se dezvoltă vreme de nouă luni în „maţul muierii“, hrănindu-se cu sângele acesteia.

”Când se împreună bărbatul cu muierea lui şi femeia cu bărbatul ei, acolo unde se împreună ieste maţul femeii deschis şi aşteaptă să primască sămânţa bărbatului. Dacă se varsă şi intră în maţul muierii, acesta se închide şi sămânţa se amestecă cu sângele muierii şi se face o fărâmă de carne”, explică documentul vechi de aproape 400 de ani facerea copiilor.