Cum era văzută fosta Cetate de Scaun de către secretarul italian al lui Constantin Brâncoveanu: „Aceasta ţară e foarte mănoasă, are de toate în afară de vin”

Secretar pentru limbile apusene al domintorului Constantin Brâncoveanu, florentinul Anton Maria Del Chiaro ne-a lăsat una dintre cele mai amănunţite descrieri despre trecut Ţării Româneşti. Secretarul Del Chiaro a scris opul “Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia con la descrizione del paese, natura, costumi, riti e religioni degli Abitanti” (Venetia, 1718).

Anton-Maria Del Chiaro a fost un învăţat italian care a servit în Ţara Românească drept secretar al domnului Constantin Brâncoveanu şi tutore al copiilor lui Ştefan Cantacuzino. Lucrarea sa, publicată la Veneţia, în 1718, constituie un document important privitor la istoria românilor, cuprinzând informaţii generale despre Ţara Românească şi despre domniile lui Şerban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu şi Ştefan Cantacuzino. De asemenea, sunt prezentate traiul de zi cu zi al valahilor, dar şi portul şi obiceiurile din timpul unor sărbători mari, precum Paştele.

Chiaro a vizitat Valahia în 1709, tocmai pentru a relata despre această ţară şi schimbările care se produceau.

Castelul din acel <oraş>, în care locuieste domnul ţării

Del Chiaro vorbeşte despre castelul în care  “locuieste domnul ţării”, dar şi despre liba vorbită de valahi.

"Târgovistea este un oras nu prea mare, asezat în ses si înconjurat de ziduri. Castelul din acel <oraş>, în care locuieste domnul ţării, e împrejmuit cu pari de stejar foarte groşi. Locuitorii trăiesc după legea ortodoxă si se îmbracă cu haine lungi, purtând pe cap căciuli asemenea celor croate. Limba lor e puţin deosebită de limba noastră italiană; ei îşi zic în limba lor români, spunând că au venit din vremuri străvechi, de la Roma, pentru a se aşeza în această ţară; şi când vreunul întreabă dacă ştie careva să vorbească în limba lor valahă, ei spun în felul acesta: ştii româneste, adica ştii sa vorbeşti limba română,  din cauza că limba lor s-a stricat. Căci ei sunt oameni barbari şi aspri în obiceiuri.

“Aceasta tara e foarte manoasa, are de toate în afara de vin”

Valahii sunt descrişi în lucrarea “Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia con la descrizione del paese, natura, costumi, riti e religioni degli Abitanti” ca “meşteri în ori care meserie, sprinteni la călărie, ageri în mânuirea sabiei si arcasi dibaci”.  De asemenea, nu putea fi trecută cu vederea bogăţia locurilor, dar şi  aşezămintele religioase şi mai cu seamă Mănăstirea Dealu.

“În acest oraş a fost înalţată o biserică a sfântului Francisc <având> câţiva calugări observaţi care fac slujba bisericească potrivit regulelor bisericii române. Această ţară e foarte mănoasă, are de toate în afară de vin; în locul căruia obişnuiesc oamenii să bea bere. Pe un deal în faţa oraşului se afla o mănăstire, sau mai degrabă o abatie foarte mare, în care locuiesc nişte călugari greci, care ne-au făcut o foarte bună primire şi ne-au povestit toată istoria aşezării locuitorilor din această ţară... "