„Autostrada“ Evului Mediu, drumul comercial Braşov-Târgovişte-Brăila. A rezistat sute de ani şi a dus la dezvoltarea ţării
0Cunoscut ca „autostrada Evului Mediu“, drumul comercial Braşov - Rucăr – Targoviste - Valea Ialomiţei - Brăila a fost cel care a dus la dezvoltarea puternică a Ţării Româneşti. Rolul drumului comercial dintre Târgovişte şi Braşov era unul extrem de important pentru că se făceau schimburi de mărfuri, iar comercianţii din Orient şi Occident aduceau la noi marfă rară.
Situat pe drumul comercial continental care asigura legăturile dintre Europa centrală şi ţările Orientului Apropiat, Târgovişte a fost, timp de 300 de ani, cel mai important centru economic, administrativ, cultural şi comercial al ţării. Oraşul a constituit una dintre cele mai importante pieţe de desfacere a produselor negustorilor braşoveni, sibieni, genovezi, veneţieni, lioveni etc.
Privilegiul comercial al lui Mircea cel Bătrân
Târgovişte era un punct de vamă, aşa cum apare în prvilegiile acordate neguţătorilor poloni. Mihail, voievod coregent, dăruieşte în 1409 “10 case de oameni” în oraşul său de reşedinţă mănăstirilor Cozia şi Cotmeana printr-un hrisov în care se prevede: “Aceştia să fie de ocină şi de ohabă de toate dăjdiile şi slujbele şi dările (...) nici viglu, nici cal să nu li se ia, nici la orice muncă şi de alte mari şi mici , câte se află în oraşul domniei mele Târgovişte, de toate să fie slobozi oamenii mănăstireşti…”, se arată în Istoria Târgoviştei, scrisă de George Coandă.
Mircea cel Bătrân emite un privilegiu comercial prin care neguţătorii poloni şi lituanieni au libertatea de a aduce în Ţara Românească felurite produse oricât de multe şi diverse “şi numai dintr-un loc, la Târgovişte, acolo să plătească vamă şi apoi să cumpere ce-şi vor pofti”.
Tot la Târgovişte au obligaţia să plătească tricesiunea “o singură dată şi după aceea ei să fie slobozi de a umbla în toată ţara şi provincia domniei mele, vânzând şi cumpărând fără să mai plătească altă vamă”. Privilegiul era una din urmările tratatului de egalitate încheiat de Mircea cel Bătrân cu regele Poloniei, Wladislaw II Jagiello.
Schimburi cu Occidentul şi cu Orientul
Într-un alt privilegiu emis de Mircea cel Bătrân, Târgoviştea este amintită, tot ca punct de vamă, pentru mărfurile neguţătorilor braşoveni. Acestora le reînnoia “aşezămintele ce le-au avut de la strămoşii domniei mele pentru vamă, prin târgurile din ţara domniei mele şi pe drumul Braşovului până la Brăila”. Erau aduse mărfuri atât din Orient “de peste mare”, cât şi din Occidentul european. Din Orient erau aduse piper, scorţişoară, şofran, bumbac, mătăsuri, arme de Damasc, vase, bijuterii făurite la Constantinopol (Bizanţ), iar din Occident (Franţa, Ţările de Jos, spaţiul germanic, Cehia) postavuri de Ipru şi Luvia, şepci, vinuri din podgoriile fanţuzeşti, fier, arcuri, scuturi, cuţite, hamuri, funii, pânză sau cergi. Prin Târgovişte se exportau boi, porci, berbeci, cai, piei, mioare, peşte, ceară, blănuri, dar şi multe alte produse ale pământului.
În timpul domniei lui Mircea ce Bătrân, economia ţării este întărită prin măsuri privind sistemul de impozite şi taxe, prin emiterea de monedă în cantităţi suficiente şi cu valori potrivite, precum şi prin stimularea schimburilor comerciale cu ţările vecine cu care încheie tratate şi privilegii în acest sens. Se înfiinţează noi surse de venit în urma deschiderii minelor de aramă, în timp ce producţiile de cereale, animale şi sare cresc.
Armata este organizată în oastea cea mare, alcătuită în principal din ţărani, şi oastea cea mică sau curtea. Este de semnalat faptul că Mircea păstrează dreptul de oaste asupra satelor scutite şi se pare că reactivează această obligaţie pentru ohabele create de domnii anteriori. În paralel, înzestrează armata cu arme şi întăreşte sau înfiinţează cetăţi în punctele strategice ale ţării.
În a doua jumătate a secolului al XVI-lea şi în prima jumătate a secolului al XVII-lea, Târgovişte cunoaşte o intensă dezvoltare urbană, comercială şi meşteşugărească, căpătând aspectul unui oraş mare. ''Oraş mare şi plin de clădiri mândre'' îl descrie în perioada de maximă înflorire Paul de Alep, originar din Siria, care a călătorit în Ţările Române. În secolul al XVII-lea aici au fost construite numeroase biserici şi case boiereşti, au fost pavate străzile cu trunchiuri de lemn, au apărut noi ateliere meştesugăreşti şi prăvălii, iar meştesugarii şi negustorii s-au organizat în bresle.