Ajutorul nesperat primit de cel mai înfocat suporter al CSM Târgovişte, imobilizat în scaun cu rotile
0Marius Lazăr este cel mai înfocat suporter al echipelor de volei şi baschet ale CSM Târgovişte, deşi este imobilizat în scaun cu rotile. Povestea sa tristă de viaţă i-a sensibilizat pe mulţi târgovişteni care îl vedeau, până la apariţia pandemiei de Covid-19, la fiecare meci din Sala Polivalentă.
Marius a primit un elevator care îl ajută să se ridice din pat. Chiar dacă este imobilizat în scaunul cu rotile de 28 de ani, Marius Lazăr (49 de ani) vine la toate meciurile echipelor favorite.
Staff-ul campioanei CSM Târgovişte îl consideră un talisman şi îl ţine de multe ori şi pe banca tehnică.
Primul său contact cu sportul a fost pe când lucra la post de radio online din Bucureşti. Atunci, unul dintre colegi l-a dus la un meci de baschet. Se întâmpla fix pe 22 februarie 2013.
Antrenor era Florin Nini, iar CSM Târgovişte juca în FIBA Cup, cu o echipă din Rusia.
„Omenia nu a dispărut”
„Am reuşit să-i facem viaţa mai uşoară lui Marius Lazăr. Noi toţi, împreună! Cei care aţi donat, cei care aţi distribuit! Am achiziţionat şi montat elevatorul şi am schimbat rampa cu una mai sigură, cu un unghi de înclinare potrivit scaunului rulant. Urmează să facem tombola pentru tabloul donat de o persoana cu sufletul mare. Campania pentru Marius se încheie aici cu satisfacţia enormă că omenia nu a dispărut”, a spus Gabriel Tommiţă, cel care s-a ocupat de strângerea fondurilor pentru această donaţie.
Marius Lazăr a rămas imobilizat în scaun din 1991, pe când avea doar 21 de ani. Totul s-a după ce a venit din armată într-o permisie. S-a dus cu un prieteni la scăldat şi s-a lovit cu capul de un mal de humă, iar impactul i-a tasat o vertebră care i-a apăsat pe măduvă.
Ca să nu devină o povară pentru colegii săi care îl transportau la meciuri a ţinut o dietă drastică şi a slăbit peste 40 de kilograme în două luni şi jumătate.
“După primul meci am stat o săptămână internat pentru că, ieşind afară după mult timp, având imunitatea scăzută, am răcit puternic şi am stat numai cu perfuziile în mâini. Asta nu m-a oprit, pentru am plecat din spital cu branula în mână la un meci de baschet în Bucureşti, cu colegii de la radio”, îşi aduce aminte Marius Lazăr, de fel din comuna Răzvad.
La deplasările mai lungi se ajută ori de prieteni, ori se duce la meci cu cine apucă. Marius Lazăr trăieşte din pensia de armată şi pensia de handicap.
CITEŞTE ŞI:
Voinţa de fier a campionului Special Olympics al României la înot, în toate probele de 50 de metri