Suceava: PORTRET/ Grigore Micu: „Publicul este cel mai bun critic“

Lucrările pictorului Grigore Micu fac parte din colecţii de stat şi particulare. A început să picteze de mic copil, multe dintre lucrări fiind înrămate de mama sa şi puse pe pereţii casei din Panciu.

Vrâncean la origini, Grigore Micu a ajuns la Suceava după absolvirea Facultăţii de Medicină Veterinară de la Iaşi, loc în care s-a şi căsătorit.

Pasiunea pentru artă o are de la vârstă fragedă, însă a dorit să cunoască mai multe şi, astfel, a urmat  Şcoala de Arte „Ion Irimescu“, la clasa profesorului Virgil Parghel.

Artistul se consideră un autodidact, a călătorit şi a vizitat marile muzee ale lumii, locuri de unde a învăţat şi a devenit un critic desăvâşit al lucrărilor sale. „Neştiinţa luminării culorii şi alte secrete ale picturii, care se învaţă numai în şcoală, fac ca lucrarea să cadă de pe perete în faţa criticii. Publicul este cel mai bun critic“, susţine Grigore Micu. Pe 18 aprilie, la împlinirea vârstei de 70 de ani, adică „35 de ani de când am împlinit 35“, după cum îi place artistului să spună, publicul sucevean a putut urmări 77 de lucrări semnate Grigore Micu, într-o expoziţie la Muzeul de Istorie din Suceava.

„Un nou stil, «Stilul Micu»“

„Întreaga creaţie a artistului Grigore Micu rezonează cu un stil propriu perfecţionat în Şcoala de Arte Plastice şi în special prin lucrul la şevalet şi în natură. Materia este păstoasă, vibrantă, cu tonalităţi fine. De aici rezultă originalitatea unui nou stil, «Stilul Micu»“, povesteşte pictorul sucevean Silviu Amurăriţei. Îi place să picteze mai multe genuri: natură statică cu şi fără flori, portrete, dar şi peisaje, lucrând în culori de apă, dar în special în ulei.

„Dacă pictura în culori de apă este mai uşor de realizat, să pictezi în ulei e ca şi cum ai ridica o casă. Aici totul se face treptat, de la fundaţie, temelie, până ajungi să faci toate finisajele“, susţine Grigore Micu.

Câştigător a zeci de premii naţionale, judeţene şi interjudeţene, lucrările artistului Grigore Micu au ajuns să treacă graniţele ţării, făcând parte din colecţii în Franţa, Germania şi Finlanda.

Face sport şapte zile din şapte

„Sunt o fire foarte neastâmpărată dintotdeauna. Fac sport în fiecare zi, joc tenis din perioada lui Năstase - Ţiriac şi merg zilnic în jur de 10 kilometri. Nu ies în decursul unui an la rond în dimineţile din zilele de Crăciun, Anul Nou sau Paşte, însă după-masa nici nu se discută“, povesteşte Grigore Micu.

Astfel că, de 11 ani, de când s-a pensionat, nu a stat o zi în casă. „Ninge, plouă, viscoleşte/ Pe mine nu mă priveşte/ Ninge, plouă, burniţează/ Pe mine nu mă interesează. Mă mişc, deci exist. Mersul pe jos face piciorul frumos. Fără artă şi sport nu mă concep“, a concluzionat zâmbind artistul.

Profil
Născut: 18 aprilie 1941, în Panciu, judeţul Vrancea.
Studii: Şcoala de Arte „Ion Irimescu“.
Familie: Este căsătorit, are doi copii.

Întrebări şi răspunsuri
Este greu să faceţi o lucrare în ulei?
Trebuie să cunoşti tehnica, sunt foarte multe etape. Artistul îşi propune să rezolve într-o lucrare cât mai multe probleme ale picturii, însă toate le rezolvă numai Cel de Sus. Critica publicului îl apreciază pe artist sau îl pune pe gânduri.
Care este cel mai important premiu primit?
Toate sunt importante, dar ultimul care îmi vine în minte e Premiul „Opera Omnia“ pentru întreaga operă şi activitate ca şef al Cenaclului judeţean de pictură, sculptură şi grafică satirică „Dimitrie Loghin“, de aproape 30 de ani. Premiul mi-a fost oferit de Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale.

Ce-i place
„Îmi plac frumosul, din tot ceea ce mă înconjoară, şi câte un pahar de vin de Vrancea“, susţine artistul.

Ce nu-i place
„Nu-mi plac minciuna, neseriozitatea, ţigările, cafeaua sau băuturile tari. Nu accept urâţenia unor oameni“, a declarat artistul Grigore Micu.