Interviu Severin Tcaciuc: „Scopul real al puşcăriei este îndobitocirea“ (INTERVIU, Ultima parte)

Omul de afaceri sucevean a dezvăluit pentru „Adevărul de seară“ cum şi-a petrecut cele aproximativ 15 luni de detenţie.

Adevărul de seară: Ce a însemnat pentru dumneavoastră puşcăria?

Severin Tcaciuc: Puşcaria nu este decât o pierdere de timp. Cel puţin pentru mine a însemnat în proporţie 99% pierdere de timp. Reeducarea a însemnat 0%. Se spune că scopul puşcăriei este reeducarea, dar scopul real este îndobitocirea. Nu funcţionează nimic în puşcărie, niciun serviciu de reeducare, nici de cultură, nici de meserii, nici de management. Pentru 80% dintre deţinuţi puşcăria înseamnă îndobitocire, în timp ce pentru 20% pierdere de timp. Pentru mine a fost pierdere de timp.

Ce aţi pierdut în acest timp?

Am pierdut foarte multe şi pe lângă mine şi ţara. Pe lângă faptul că mi-a rămas familia singură, afacerile mele au pierdurt foarte mult, iar bugetul statului în care se virau lună de lună miliarde şi miliarde de lei a pierdut şi el. De la 500 de angajaţi câţi aveam atunci am rămas cu 200. A câştigat mafia şi invidia. Se spune că succesul deranjează aproape. S-a adeverit în cazul meu.

Ce aţi învăţat din această experienţă?

Am învăţat o lecţie dură a vieţii pe care nu o doresc nimănui să o înveţe.

Citiţi şi: EXCLUSIV Suceava: Primele ore de libertate ale lui Tcaciuc (VIDEO)

EXCLUSIV Suceava: Lista răzbunării lui Severin Tcaciuc (FOTO şi VIDEO)

Care erau condiţiile din detenţie? Cum arăta o zi din viaţa dumneavoastră din puşcărie?

Pot să spun că mi-au fost îmbunătăţite condiţiile de detenţie prin faptul că mi s-a permis să iniţiez un studio muzical într-o încăpere absolut goală. Ni s-au dat nişte instrumente, o parte le-am adus eu, am ales opt deţinuţi care aveau ureche muzicală şi aşa ne petreceam timpul, exersând.

Dumneavoastră la ce instrumente cântaţi?

Eu am fost solist vocal şi cântam şi la acordeon. De zilele naţionale şi chiar şi de 8 martie dădeam programe muzicale. Am mers la Căminul de Bătrâni din Leorda, la Spitalul de Psihiatrie vecin cu penitenciarul şi am cântat muzică religioasă. De Paşte, anul trecut, prin aprilie, ne-a vizitat şi Ministrul Justiţiei Cătălin Predoiu. M-a recunoscut. S-a uitat la mine şi probabil a văzut şi pe ecusonul de pe piept cum mă cheamă şi mi-a zis „Vă cunosc. Sunteţi mai celebru decât mine“. M-am simţit mândru că m-a recunoscut.

Să înţeleg că v-aţi făcut prieteni în tot acest timp…

Da. Foarte mulţi prieteni. Trei foşti deţinuţi care s-au eliberat înaintea mea lucrează deja la mine şi mai aştept să se elibereze câţiva dintre prietenii mei. Unul este inginer mecanic la Vatra Dornei, unul e mecanic auto la Fălticeni şi altul este administrator tot la Fălticeni.

Ce veţi face în viitor? Veţi pleca definitiv în Austria?

Nu. Nu o să îmi părăsesc ţara. Voi merge şi acolo, voi veni înapoi şi îmi voi continua afacerile.