Povestea Curţii Domneşti din Suceava, locul de unde Vodă conducea ţara: „Dacă cineva dărâmă ce este acolo nu poate fi tras la răspundere legal”
0Deşi sunt o mărturie a istoriei localului, ruinele Curţii Domneşti din Suceava sunt lăsate de izbelişte. Iarna nu se văd pentru că stau ascunse sub zăpadă, iar vara sunt acoperite de iarba deasă. În ultimii 50 de ani, autorităţile locale au tot promis că le vor pune în valoare pentru a putea fi vizitate, însă, lesne de înţeles, lucrul acesta nu s-a întâmplat.
Ruinele Curţii Domneşti se află chiar în centrul municipiului Suceava, la o aruncătură de băţ distanţă de Cetatea domnitorului Ştefan cel Mare. Cu greu reuşesc trecătorii se le vadă pentru că, pe de o parte, sunt înconjurate de un gard de piatră, iar, pe de altă parte, zona este o dovadă a lipsei de respect a autorităţilor locale faţă de istoria locului. Dacă iarna ruinele sunt acoperite de zăpadă, vara nu se pot zări pentru că angajaţii de la Domeniul Public uită adesea să cosească iarba.
Curtea Domnească a fost construită între secolele XIV – XVII. Era locul de unde Vodă conducea ţara. „Aici se întâlneau dregătorii importanţi ai statului, aici erau primiţi solii diverselor state contemporane. Aici erau bucătării pentru servirea musafirilor. Aici erau taxiurile vremii „rădvanele”, trăsurile şi caii necesari deplasărilor urgente. Deci Curtea Domnească avea funcţie de loc de reprezentare statală”, ne-a declarat arhitectul sucevean Viorel Blănaru.
Arheologii care au cercetat zona au descoperit comori nepreţuite la Curtea lui Vodă. Piesele monetare ale unui tezaur de peste 300 de piese de argint, monedele izolate de aur, piesele ceramice, arme, unelte şi multe alte artefacte pălesc în umbra ruinei istorice.
Arhitectul sucevean Viorel Blănaru. FOTO: Adevărul
”Aici arheologii, mai ales regretatul Florin Hău, au demonstrat numeroase faze de construire şi reconstruire ale Curţii Domneşti. Nefiind construcţie fortificată, cu zid de apărare, a fost mereu călcată de tătări, turci sau alţi trecători militari prin zonă şi mai întotdeauna nu cu gânduri paşnice. De fiecare dată era reconstruită şi mai totdeauna extinsă. Florin Hău a demonstrat că de la Petru I şi până după mutarea capitalei Moldovei la Iaşi s-a tot lucrat la acest ansamblu. Există documente, ziceri scrise, sunt elemente constructive găsite aici sau deduse după alte curţi domneşti de pe la Vaslui, Bârlad sau Iaşi, care au condus la posibilitatea reconstituirii volumului construit şi forma acestuia. Mai mult, chiar s-au găsit elemente decorative specifice vremii care pot duce la recompunerea parţială a clădirilor ce constituiau ansamblul”, a declarat Blănaru.
Prin anii ‘80 s-a pus problema realizării unei Case de Cultură a Tineretului undeva în partea de nord a ruinelor, în locul azi liber de lânga strada Petru Rareş. Din păcate sau poate din fericire nu s-a întâmplat acest lucru. ”Din păcate că poate s-ar fi terminat cu această ocazie cercetarea arheologică şi poate se făcea reconstituirea măcar paţială. Din fericire că poate aşa s-a salvat măcar ce este ridicat, dar se degradează în zilele noastre”, a mai spus Viorel Blănaru.
După 89, nepăsarea administraţiei publice locale a fost evidentă. Curtea Domnească este ceea ce se poate vedea din traficul încâlcit de maşini: o mică zonă cu vegetaţie silvică spontană – boscheţi, tufe de soc, diverşi arbori –cu ceva ziduri „amestecate” printre crengi.
„Locul este înregistrat în inventarul avuţiei domeniului public al Sucevei la capitolul „parcuri” cu titlul „PARCUL CURŢII DOMNEŞTI”. Practic ceea ce este Curtea Domnescă nu există în scripte, în documentele vremii noastre. Este o realitate consemnată de specialiştii în problematica domeniului public ai primăriei şi consfinţită prin hotărârea de guvern care stabileşte „avuţia” fiecărei unităţi administrative din judeţ. Dacă cineva dărâmă ce este acolo nu poate fi tras la răspundere legal: acolo nu există construcţii, ceea ce vedeţi sunt „închipuri”, cum ar fi spus bunicul meu”, a arătat arhitectul.
Primarul Sucevei, Ion Lungu, vorbeşte de aproximativ 10 ani despre un proiect de punere în valoare a Curţii Domneşti care nu s-a mai concretizat.
”Încercarea cu acel proiect spaniol, acum vreo 3-4 ani, de realizare a unei clădiri, portocalii în desen, de sticlă şi beton deasupra ruinelor a fost considerată „neviabilă” de Comisia Naţională a Monumentelor Istorice, ca să nu se spună „un proiect utopic”. Avem în Suceava oameni capabili să proiecteze refacerea măcar parţială, există schiţe, desene, etc. dar nu există, repet, voinţă politică. Exista şi poate funcţiona, lângă drumul european, un obiectiv istoric extraordinar, mai frumos şi mai interesant, turistic vorbind, decât cetatea”, este de părere sursa citată.