Nistor Lucan, omul care a adus frânturi de divinitate în casele şi bisericile din Bucovina

Pictorul de sub poalele Măgurei din Câmpulung Moldovenesc are 80 de ani, iar cea mai mare parte a vieţii şi-a petrecut-o transformând pânza şi lemnul de stejar, fag, brad sau tei în icoane. Şi-a descoperit talentul şi pasiunea din copilărie şi nu a avut profesori care să-l îndrume în tainele acestei arte.

A început să realizeze tablouri şi icoane încă de vârsta de 12 ani. Atunci a făcut o primă serie de picturi realizate pe carton, reprezentând scenele biblice de la Naşterea până la Învierea Domnului. „M-am născut cu har. Fără har de la Dumnezeu, nu poţi să faci nimic, indiferent prin câte şcoli treci", a mărturisit simplu Nistor Lucan. În cei peste 60 de ani cât s-a dedicat picturii, a făcut peste 2.000 de icoane pe lemn şi peste 4.000 de tablouri, utilizând mai multe tehnici, printre care grafică, acuarelă şi tuş. Cele mai multe dintre creaţii le-a donat bisericilor şi mănăstirilor din Bucovina, iar altele au ajuns sub formă de cadouri dragi la prietenii şi colegii săi din ţară şi din alte state precum Polonia, Israel sau Anglia.

De-a lungul vieţii a participat la 30 de expoziţii personale, de la fiecare obţinând diplome şi recompense materiale, acestea din urmă pur simbolice. După vernisaje, o parte dintre lucrări se vindeau, dar la preţuri modice. „Adunam atâţia bani cât să-mi permit procurarea materialelor pentru următoarele picturi. Deşi lucrările mele nu au fost realizate strict pentru comercializare, la toate expoziţiile mele am avut mare succes", a subliniat pictorul.

Nu a calculat niciodată valoarea operelor sale şi nici nu doreşte să facă acest lucru, considerând că arta nu se îmbină într-un mod plăcut cu spiritul mercantil. „Mie mi-a plăcut să ofer tot ce am avut eu mai frumos făcut de mâna mea. Mi-am înmulţit talantul, conform pildei biblice, nu am făcut afaceri", a mărturisit artistul. Şi-a păstrat şi acasă o parte dintre lucrări. Pereţii camerelor sale de sub poalele muntelui sunt plini de icoane şi peisaje, unele vechi de peste 40 de ani. „Acasă am peste 90 de icoane şi 40 de tablouri. Băiatul meu cel mare a primit de la mine 100 de icoane şi 50 de tablouri, iar băiatul cel mic are ca amintire de la tatăl său 50 de icoane şi 35 de tablouri", a socotit domnul Lucan.

Deşi lucrările sale sunt numeroase, fiecare în parte are ceva special, un colţ din sufletul său. „Cu ajutorul picturii am trecut prin momentele grele din viaţă. Niciodată nu am lucrat la tablouri şi icoane după normă, ci după suflet", a spus pictorul. De-a lungul timpului, s-a răspândit vestea în toată ţara că la el acasă se găsesc picturi deosebite şi a primit de multe ori pe neaşteptate vizitatori din cele mai îndepărtate localităţi, miraţi că într-un oraş atât de mic se găseşte un om atât de mare.

În luna august sau în septembrie, Nistor Lucan va organiza o expoziţie deosebită în aer liber, în grădina din spatele casei lui din Câmpulung Moldovenesc. Atmosfera de la vernisaj va fi una idilică. „Îmi doresc să fie ceva special. Voi prezenta atunci 40 de tablouri, 40 de icoane, 30 fiind cu scene biblice din Vechiul şi Noul Testament", a ţinut să precizeze artistul. El a mai avut o expunere omagială de lucrări în luna mai a acestui an, atunci când a împlinit vârsta de 80 de ani.

Întrebări şi răspunsuri:

V-aţi ocupat doar de pictură în toţi aceşti ani?

„Vremurile nu mi-au permis acest lucru. Am absolvit cursul primar al Şcolii de Arte şi Meserii, apoi am urmat cursurile liceului industrial din Câmpulung Moldovenesc, obţinând diplomă de tehnician. Am lucrat la mina din Fundu Moldovei timp de 30 de ani", a precizat Nistor Lucan. El a şi cântat în corul bisericesc timp de 20 de ani.

Cât timp lucraţi la o pictură?

„De obicei lucrez în paralel la mai multe tablouri. În medie, îmi ia cam 3-4 zile să finalizez o lucrare. Durata depinde de mărimea lucrării şi de dipoziţia personală", a explicat artistul.

Ce-i place:

„Cel mai mult iubesc arta", a răspuns pictorul. Când vizitează o localitate, intră în toate muzeele şi bisericile aflate în cale. În plus, participă la toate expoziţiile realizate de colegii săi de breaslă.

Ce nu-i place:

„Îmi place totul”, a subliniat Nistor Lucan. Însă regretă că nu mai poate merge repede şi pe distanţe lungi din cauza vârstei.