Eroarea istorică pe care o conţine poezia „Muma lui Ştefan cel Mare“. De ce nu se putea întâlni domnitorul cu mama sa
0„Muma lu Ştefan cel Mare“, scrisă de Dimitrie Bolintineanu, este cea mai îndrăgită operă a scriitorului, dar şi una dintrele cele mai cunoscute poezii din literatura română. Aceasta se bazează, însă, pe o informaţie falsă din punct de vedere istoric.
Poezia se bazează pe o legendă din volumul „O samă de cuvinte”, scrisă de Ion Neculce: „Ştefan–Vodă cel Bun, bătându-l turcii la Războieni, au mărsu să intre în Cetatea Neamţului. Şi fiind mumă–sa în cetate, nu l–a lăsat să între şi i-au dzis că pasărea în cuibul său nu piere. Ce să ducă în sus, să strângă oaste, că izbânda va fi a lui. Şi aşa pe cuvântul mâne-sa, s-au dus în sus şi au strânsoaste”.
„«Muma lui Ştefan» era în lumea celor drepţi de 11 ani!“
De–a lungul timpului, poezia a devenit una dintre cele mai îndrăgite din literatura română, fiind recitată cu ocazia diferitelor celebrări. Cu toate acestea, istoricul Eugen Şendrea consideră, în lucrarea „Pe urmele lui Ştefan cel Mare, că mama lui Ştefan cel Mare era decedată de 11 ani: „Şi totuşi, Ştefan n-avea cum să se întâlnească cu mamă-sa atunci. Aceasta pentru că doamna Oltea îşi dormea somnul de veci la Mănăstirea Probota. Piatra de mormânt datează de la 6973 (1465), noiembrie. Aşadar, «muma lui Ştefan» era în lumea celor drepţi de 11 ani!. Bolintineanu, entuziasmat de cele citite, n–a mai verificat datele istorice, o greşeală care avea să dea naştere unei populare poezii“.
Povestirile au fost transmise prin viu grai într-o perioadă de până la 175 de ani
Istoricul Constantin C. Giurescu menţiona cu privire la această confuzie că transmiterea prin viu grai a acestei legende într-o perioadă lungă de timp a dus la această informaţie falsă: „Cu privire la Ştefan cel Mare, Neculce a strâns cinsprezece tradiţii... Admiţând că ele au luat naştere concomitent sau la foarte scurt interval după faptele la care se referă, rezultă că răstimpul cât au fost transmise prin viu grai, de la o generaţie la alta, variază între 125 şi 175 de ani. Intervalul e suficient pentru ca unele să fie modificate, să intervină chiar unele inadvertenţe sau confuzii”.