De ce este coşarul simbolul norocului. „După o iarnă grea, cine iese din casă fără să ia foc înseamnă că a avut noroc“

„Una dintre legende spune că, în vremuri îndepărtate, boierii bogaţi îşi cumpărau neveste tinere pe care le ţineau în camerele de la etajul casei. Coşarul avea intrare pe toate coşurile, în toate camerele care se încălzeau. După ce pleca coşarul, minune, soţia năştea”, ne-a spus Constantin Dârja, cel mai cunoscut coşar din judeţul Suceava.

Este plin de mărţişoare pe tarabele stradale, în magazine şi pe internet. În zilele noastre, orice obiect este considerat potrivit pentru a fi mărţişor. Când, de fapt, talismanele tradiţionale aducătoare de noroc şi prosperitate sunt relativ puţine. Între ele, pe lângă buburuză, trifoiul cu patru foi, moneda de argint sau aur, se află şi coşarul.

Constantin Dârja este cel mai cunoscut coşar din judeţul Suceava. El a explicat pentru „Adevărul” cum a ajuns coşarul să fie simbolul norocului mai ales în luna martie.

„După o iarnă grea, cine iese fără să ia foc înseamnă că a avut noroc. L-a vizitat coşarul. Se spune că alungă spriritele rele. În vremuri apuse, şemineele erau deschise. Din cauza curenţilor de aer, se aplificau zgomotele şi se auzea ciudat. Părinţii le spuneau copiilor să se cuminţească pentru că vine cineva rău pe coş. Ei bine, singurul care avea curaj să intre în coş era coşarul despre care se spunea că poate să alunge spiritele rele. Dacă aţi văzut ilustratele vechi, coşarul era călare pe un purcel. Purcelul înseamnă bogăţie. Dacă aveai mai mulţi porci, aveai cu ce să te hrăneşti toată iarna”, ne-a spus Constantin Dârja.

Pe de altă parte, coşarul este şi simbolul fertilităţii. „ Pe vremuri, boierii bogaţi îşi cumpărau neveste tinere pe care le ţineau în camerele de la etajul casei. Or, coşarul avea intrare pe toate coşurile în toate camerele care se încălzeau. După ce pleca coşarul, minune, soţia năştea”, ne-a mai spus Dârja.

Coşarul a venit la întâlnirea cu reporterul nostru îmbrăcat într-o ţinută de gală, cu joben şi eşarfă. Ţinuta elegantă nu prea are nimic în comun cu activitatea pe care trebuie să o desfăşoare coşarul, însă există o explicaţie.

„La căsătoria regelui George al II, caii alaiului s-au speriat şi au luat-o la goană. Şi atunci, din mulţimea care era speriată şi panicată, un individ se aruncă pe cai şi opreşte trăsura după care dispare. Regele trimite toate iscoadele de la palat ca să îi spună cine i-a salvat. După un timp, găseşte în afara zidurilor cetăţii, la un han, un coşar. Invitat la curte, este întrebat: „Ce recompensă să îţi dăm pentru că ne-ai salvat?”. Coşarul i-a spus că nu are nici o pretenţie, nu vrea nimic. Atunci regele i-a oferit jobenul. De atunci, coşarul, de la marginea societăţii, de la o meserie considerată urâtă şi neplăcută, a ajuns simbolul norocului”, ne-a povestit suceveanul.

Întrebat dacă sucevenii îşi curăţa coşurile de fum cu regularitate, coşarul ne-a spus că din, din păcate, lucrul acesta se întâmplă doar în situaţii extreme.

„Coşul trebuie curăţat odată pe an sau ori de câte ori este nevoie. La noi se curăţă doar atunci când este nevoie, de regulă, după o vizită a pompierilor ori când se întoxică cu fum şi nu se mai pot încălzi în condiţii normale. Asociaţia Coşarilor, Constructorilor de Coşuri de Fum şi Şeminee din România, din care fac parte şi eu, şcolarizează coşari şi colaborează cu toate asosciaţiile coşarilor din toată lumea. Cei care ne educă, ne învaţă, ne instruiesc sunt profesori universitari de la Facultăţile de Construcţii. Maeştri coşari sunt instruţi la Institutul de Siguranţă a Coşurilor de Fum de la New York”, a conchis Constantin Dârja.