Bricul Mircea, şcoala pe ape unde sute de români au învăţat tainele marinăritului: „O mică navă de lemn ce rar se mai poate întâlni pe căile mării“
0În anul 1882, în dotarea Marinei române a apărut Bricul Mircea, o corabie construită în totalitate din lemn. Acesta a funcţionat până în anul 1944, când locul său a fost luat de către „noul” Bric Mircea, un vapor construit din metal, care a fost lansat la data de 22 septembrie 1938 şi care funcţionează şi în ziua de astăzi.
Bricul Mircea a fost prima navă – şcoală a marinarilor români. Corabia a fost comandată din Marea Britanie fiind destinată celor ce doresc să devină marinari. Numele „Mircea” i-a fost dat de către ambasadorul României la Londra de la acea vreme, Ion Ghica.
„Mircea este o corabie cu pânze, tipul de navă numit brik, cu velatura completă. Deplasament 360 de tone. O mică maşină pentru manevra în porturi. Viteza maximă este de 13 mile pe oră. Un echipaj de 100 de marinari, majoritatea copii din şcoala de marină şi ofiţeri tineri. O mică navă de lemn cu pânze; dar ce rar se mai poate întâlni azi pe căile mării, printre feluritele bastimente, între tipuri monstruoase de maşini flotante, o asemenea navă cochetă, un voalier cu forme rotunde şi elegante, având o velatură măreaţă, armonică, perfect echilibrată”, arăta scriitorul Jean Bart în articolul „Viaţa unei corăbii româneşti” publicat în luna martie a anului 1931 în revista „Boabe de grâu”.
Sute de marinari români au învăţat tainele marinăritului pe Bricul Mircea, care era practic o şcoală pe apă. Acest vapor mic, dar cochet, atrăgea privirile în toate porturile în care ancora. În primăvara anului 1888, Bricul Mircea a fost prins de o furtună puternică pe Marea Neagră, corabia fiind inundată în totalitate.
„În dimineaţa zilei de 19 mai 1888, Mircea pleacă din Sulina cu provizii pe timp de trei zile. Marea calmă, timp admirabil. (...)Din senin se stârni un vânt de la Nord, care sufla în faţă. Mircea nu mai putea înainta, bătea pe loc în dreptul Capului Midia. (...) Nimic nu se mai recunoştea. În bezna unui iad întunecat în care licărea numai fosforescenţa valurilor uriaşe, Mircea se sbătea de moarte: corpul scârţâia, gemea la fiecare isbitură, şi întreaga arboradă, frânghii şi macarale, urlau înfiorător în noaptea aceea stranie, în care părea că se apropie sfârşitul lumei. Spre dimineaţă o ploaie torenţială unea cerul cu marea de parcă se rupseseră zăgazele văsduhului. (...) Trei zile şi patru nopţi s’a luptat între viaţă şi moarte. Patruzeci de vase cu pânze s’au înecat atunci din cauza acestei furtuni rămasă celebră în părţile Mării Negre. (...)În ţară jale; se svonise că Mircea s’a înecat. Părinţii îşi plângeau copiii pierduţi pe mare, nimeni nu putea da nici o lămurire; se ştia că a plecat pe mare şi nu s’a mai întors”, a povestit acelaşi Jean Bart.
După patru zile de furtună, Bricul Mircea a reuşit să răzbească prin valurile puternice şi să ajungă în port. Pagubele erau destul de mare, un catarg a fost rupt, pânzele erau distruse, iar bărcile nici nu mai existau. Curajul marinarilor români, care şi-au riscat propriile vieţi pentru a ţine la suprafaţă Bricul Mircea, a fost apreciat autorităţile reparând de urgenţă nava. Vaporul românesc a mai fost prins de o furtună în apropiere de Cipru, însă şi de această dată marinarii au reuşit să scape teferi. În anul 1938, Bricul Mircea i-a cedat locul noului Bric Mircea.
Alte ştiri pe această temă:
VIDEO România lucrului prost făcut. Vaporaşele de pe Bega, blocate la mal, în birocraţie
VIDEO Uimitoarea pădure plutitoare dintr-o epavă: poate fi admirată într-un golf din Sydney