Bătăliile lui Ştefan cel Mare cu Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Ţepeş. Ulterior, s-a căsătorit chiar cu fiica duşmanului
0Ştefan cel Mare l-a alungat pe Radu cel Frumos de pe tronul Ţării Româneşti deoarece era un apropiat al turcilor. Domnitorul moldovean a luat-o la curtea sa pe fiica duşmanului său, Voichiţa, cea care avea să-i devină soţie peste câţiva ani.
În primii ani de domnie, voievodul Ştefan cel Mare a reuşit să se apropie într-un fel sau altul de către conducătorii Poloniei şi Ungariei. După ce s-a asigurat de sprijinul celor două ţări în cazul unui război cu turcii, domnitorul moldovean şi-a pus în gând să desemneze la conducerea Ţării Româneşti un voievod apropiat lui, dorind să-l alunge pe Radu cel Frumos, vasalul Imperiului Otoman.
La data de 27 februarie 1470, Ştefan cel Mare pătrunde cu armata sa în Muntenia, unde jefuieşte tot până la Brăila, pe care o arde. Voievodul muntean, Radu cel Frumos a reuşit să întoarcă câţiva boieri moldoveni împotriva lui Ştefan cel Mare, însă domnitorul moldovean află de consipraţie şi îi omoară pe boierii trădători.
„Vă leato 6978 (1470), într-aceia vreme intră zavistiia intre Ştefan vodă şi intre Radul vodă, domnul muntenesc, pre obiceiul firei omeneşti de ce are, de aceia pofteşte mai mult, de nu-i ajunse lui Ştefan vodă ale sale să le ţie şi să le sprijinească, ci de lăcomie, ce nu era al lui, încă vrea să coprinză. Strâns-au ţara şi slujitorii săi şi au intratu în Ţara Muntenească, de au prădatu marginea, fevruarie 27 dni şi au arsu Brăila în săptămâna albă, marţi. (...)Tăie Ştefan vodă pre Isaiia vornicul şi pre Negrilă păharnicul şi pre Alexa stolnicul în târgul Vasluiului”, a arătat cronicarul Grigore Ureche în „Letopiseţul Ţării Moldovei”.
Anul următor, în luna februarie 1471, Ştefan cel Mare are o nouă bătălie cu Radu cel Frumos, de această dată la Soci. Domnitorul moldovean iese şi de această dată învingător, reuşind să ia toate steagurile armatei muntene, întorcând-se triumfător în Moldova. La sfârşitul toamnei aceluiaşi an, Ştefan atacă din nou Ţara Românească, la data de 18 noiembrie, reuşind să-l bată din nou pe Radu cel Frumos, la Cursul Apei.
„Radu fuge in cetatea Dîmboviţa, probabil o cetăţuie a Bucureştilor, este incunjurat şi aice de Stefan, dar scapă peste Dunăre, lăsînd in mînele biruitorului pe soţia lui Maria, pe fata lui Vochiţa şi toate avuţiile sale. Stefan pune domn in Muntenia pe Laiot Basarab şi se intoarce biruitor in Suceava”, a arătat istoricul Alexandru D. Xenopol în „Istoria Românilor”.
O lună mai târziu, Radu cel Frumos se întoarce în Ţara Românească în fruntea unei armate formate din 15.000 de turci. El reuşeşte să-l alunge pe Laiotă Basarab, care se refugiază în Moldova, primind sprijin din partea lui Ştefan cel Mare. Noul domnitor muntean nu avea să stea prea mult pe tronul ţării, deoarece avea să moară trei ani mai târziu, la conducerea Munteniei revenind Laiotă Basarab.
„Atacurile lui Stefan cel Mare contra lui Radu cel Frumos supărase pe Turci. Ei nu putea să lese nepedepsită o asemene cutezanţă. In lupta ce trebuia să se incingă intre Turci şi Stefan, cu cine era mai politic a se uni? Fără indoială cu Turcii. Nu e vorbă Laiot călca in picioare datoria recunoştinţei. (...) dar lui Stefan cel puţin ii fu invoită răsbunarea, cînd atunci el căutâ să indrepte, de şi prea tîrziu, greşala făcută cu Vlad Ţepeş, restabindu’l in tronul Munteniei”, a explicat Alexandru Xenopol.
În încercarea de a-l pedepsi pe Ştefan cel Mare, sultanul Mehmed al II-lea a pătruns în Moldova cu o oaste formată din 120.000 de soldaţi, însă este învins de domnitorul moldovean în lupta de la Podul Înalt.
Alte ştiri pe această temă:
Căsătoria aranjată a lui Iancu Jianu cu Sultana, cea care l-a scăpat pe haiduc de spânzurătoare
Destinul unui nepot al lui Ştefan cel Mare: a fost otrăvit de soţie