Cum au cunoscut succesul cei mai mari moşieri din istoria Bărăganului, la începutul secolului al XX-lea
0Viaţa agrară a Bărăganului începutului de secol XX a fost dominată de patru mari moşieri. Născuţi în familii modeste, aceştia au reuşit să devină proprietari peste mii de hectare agricole şi să dezvolte afaceri în domeniu. Din marile moşii astăzi se mai păstrează doar câteva rămăşiţe.
Cronologic vorbind, în funcţie de anul naşterii, primul moşier al Bărăganului a fost considerat Dumitru N. Seceleanu (1857 – 1932). Se naşte în Buzău şi urmează o serie de studii agrare la Braşov.
Izbucnirea Războiului de Independenţă în prinde în floarea vârstei, motiv pentru care se înrolează în armată şi luptă pentru eliberarea ţării de sub jugul otoman.
După 1888, Seceleanu se îndeletniceşte cu o serie de afaceri mărunte, însă reuşeşte să aibă un profit considerabil. Aşa se face că el părăseşte Buzăul şi vine în Bărăgan. Pe raza judeţului Ialomiţa arendează moşia Iazu, reuşind în foarte scurt timp să deţină impresionanta suprafaţă de 14.000 de hectare.
Cu banii câştigaţi de pe munca pământului, Dumitru Seceleanu investeşte şi în zootehnie sau apicultură Devine astfel proprietarul a peste 16.000 capete de cai, 1.500 capete de porci, precum şi a unui număr de 300 de stupi de albine. În anul 1910, lui Dumitru Seceleanu îi paralizează mâna stângă. După ce consultă părerile celor mai buni doctori din acea perioadă, el urmează câteva zile de tratament cu nămol la Amara, staţiune balneară care abia îşi deschisese porţile în acea perioadă.
Efectele nămolului au fost miraculoase, Seceleanu vindecându-se de boală. În sem de mulţumire, el investeşte o parte din averea sa în modernizarea staţiunii Amara. În plan agricol, el înfiinţează primul Sindicat al Agricultorilor din judeţul Ialomiţa care avea la începutul secolului XX peste 150 de membri.
Erou de război şi ministru al Agriculturii
În anul 1880, la Marsilieni, în judeţul Ialomiţa, se naşte fiul mocanului Pană, originar din zona Braşovului, Aurelian. În 1911, Aurelian Pană se căsătoreşte la Cernavodă cu numita Eufrusina şi împreună cu soţia sa se stabileşte la Frăţileşti, aproape de malurile Ialomiţei. În timpul Primului Război Mondial pleacă să lupte pe front, iar la întoarcere se implică activ în viaţa agrară a Bărăganului.
Astfel, începe să cultive cu cereale moşia de la Frăţileşti, care la vremea respectivă depăşea suprafaţa de 6.000 de hectare. Afacerile din agricultură îi merg strună la fel şi maniera în care reuşea să înfiinţeze culturile.
Pentru eforturile depuse în munca pământului, ialomiţeanul Aurelian Pană a fost numit la şefia Ministerului Agriculturii şi preşedinte al Academiei Agricole şi Sindicatului Naţional de Agricultură.
În prezent, la Frăţileşti există conacul lui Aurelian Pană pe care l-a construit în anii interbelici. Monumentul este plasat în proprietatea Episcopiei Slobozie şi Călăraşilor, iar pe moşie a fost ridicată o mânăstire.
Intelectualul devenit moşier
La fel de interesantă este şi viaţa lui Aurelian Ion Popescu, născut în 1898 departe de meleagurile Bărăganului.Dornic de a cunoaşte lucruri noi, Popescu studiază între 1918 – 1932 la London School of Economics and Political Science. Pleacă în Franţa la Paris, unde devine ataşat economic pe lângă Liga Română din capitala Hexagonului.
Funcţia pe care o deţine este una foarte importantă, Aurelian Ion Popescu reuşind să restabilească legăturile economice dintre România şi Franţa. Între timp devine profesor la renumitul Institut „Hautes Etudes Agraines”.
La vârsta de 35 de ani revine în ţară şi este numit secretar general în Ministerul Industriei şi Comerţului. Viaţa sa se schimbă radical după 1934, când divorţează de soţia sa. Aşa ajunge să o cunoască pe pictoriţa Leila Urdărianu, deţinătoarea unei moşii imense la Perieţi, în inima Bărăganului.
Proaspăt căsătorit, el decide să renunţe la funcţiile publice şi să-şi dedice viaţa muncii pământului. Vine în Bărăgan alături de proaspăta lui soţie şi pune pe picioare Ferma Model Perieţi, pe care Leila a moştenit-o în timpul căsătoriei cu primul său soţ, doctorul Ioan Stoianovici, mort în 1926.
Ferma de la Perieţi producea seminţe de legume, iar până în 1945 când a fost confiscată de comunişti, sub administrare lui Popescu, a reuşit să devină cel mai mare exportator de seminţe legumicole din Europa.
Astăzi, ferma care l-a consacrat pe Aureliu Ion Popescu drept un desăvârşit agricultor se află în administrarea Muzeului Naţional al Agriculturii din Slobozia.
Citiţi şi: