Orientarea școlară în România, problema lăsată veșnic pe altă dată. „Știm sigur că locul lor e acolo?”

O problemă care în școlile din țările dezvoltate se rezolvă cu aportul unei întregi echipe de specialiști la noi este lăsată pe „când s-o putea”. Generații întregi de copii și tineri se chinuie astfel studiind la specializări care nu li se potrivesc, atât în liceu, cât și în facultate.

Testarea aptitudinală a elevilor și orientarea lor către acele specializări pentru care copilul are și înclinații, dar și interes, este un obiectiv pe care școala românească și-l propune de mulți ani, fără să-l fi atins. Așa că, în clasa a IX-a liceele se trezesc cu elevi ajunși la anumite specializări fie pentru că așa i-au îndrumat părinții, fie așa i-a repartizat calculatorul în funcție de medie, lipsind adeseori cel mai important aspect, anume acela de a simți că sunt în locul potrivit.

Orientarea școlară lipsește în școala românească la toate palierele. Elevii nu sunt îndrumați nici în gimnaziu, pentru a merge la un liceu care să le valorifice potențialul, și nici în liceu, către o facultate potrivită. Acolo unde se face consiliere privind orientarea în carieră este „minunea” împlinită de consilierul școlar care are cu mult peste 500 elevi în normă, sau efortul părinților care apelează la specialiști în particular.

„Nu ni se dau bani să achiziționăm aceste teste, care sunt cu licență”

Consilierii școlari îi testează pe copii și îi orientează spre un domeniu sau altul în măsura timpului și a resurselor, pentru că acești consilieri sunt în școala românească și psihologi, și logopezi etc.. Norma lor este, în hârtii, de 500 elevi/consilier, redusă de curând de la 800, însă lipsa posturilor face ca de fapt fiecărui consilier să-i revină mult mai mulți elevi. Mai mult, sunt școli care au parte de intervenția unui consilier doar „la urgențe”, atunci când este nevoie imediată de intervenție, iar de la Centrul Județean de Asistență Educațională (CJRAE) este solicitat un astfel de consilier. Și așa, în noianul de probleme care apar într-o școală, orientarea în carieră nu mai pare una așa urgentă.

„Vă dăm 500 de elevi pe consilier, în schimb nu vă dăm posturi. Dacă eu sunt într-o școală unde sunt 1.000 și ceva de elevi și nu-mi dai post să mai aduc un consilier, consilierul tot elevii aceia îi are, chiar dacă în normă sunt 500. Nu poți să spui – eu îmi iau pe cei 500, restul nu mai veniți la cabinet că îmi depășesc norma”, spune Loredana Stroiuleasa, psiholog, consilier școlar în cadrul Centrului Județean de Resurse și Asistență Educațională Olt.

Peste problema normei mult prea mari, comparativ cu nevoile dintr-o școală, se adaugă și lipsa resurselor, subliniază consilierul școlar.

„Orientarea școlară trebuie făcută de consilier, prin teste, astfel încât ei să descopere către ce domenii, către ce universități ar trebui orientați. Nouă nu ni se dau bani să achiziționăm aceste teste, care sunt cu licență. Au apărut astăzi extraordinar de multe platforme. Chemi copilul, intri pe platformă, îl îndrumi să își facă testarea și apoi, în funcție de rezultate, discuți cu el către ce ar trebui să meargă. Noi nu avem bani pentru platformele acestea, pentru că sunt cu licență, sunt cu bani”, atrage atenția psihologul școlar.

Școlile ar putea achiziționa astfel de teste, ar putea să o facă și CJRAE, însă niciuna dintre intituții nu are banii necesari, deși sumele nu sunt uriașe, costul pentru testarea unui elev, cu un test complex, nefiind mai mare de 50 lei. Ca variante, se poate alege abonamentul, care îi permite consilierului să acceseze platforma ori de câte ori are nevoie, sau achiziționarea unui număr précis de teste, în funcție de numărul elevilor.

„Variantele sunt multiple, putem să alegem, problema e că nici școlile nu au bani să acceseze asemenea platforme, nici noi, CJRAE, nu primim. (…) Nu sunt sume foarte mari, dar adunate, se strâng, sunt bani pe care nu-i avem”, mai precizează consilierul.

„Problema nu se pune „câți copii au ajuns unde se potrivesc ei”„

Și nu doar resursa financiară este piedica, ci faptul că nu se pune serios problema orientării copiilor astfel încât să ajungă să studieze conform aptitudinilor lor, mai spune psihologul școlar.

„În câte licee s-a pus problema, când sunt copiii în clasa a X-a, a XI-a, a XII-a, „hai să-i testăm, să descopere și să meargă clar”. Problema nu se pune „câți copii au ajuns unde se potrivesc ei”. Ne mândrim că au ajuns la universități bine cotate, dar știm sigur dacă locul tânărului e acolo? Copilul a învățat la toate disciplinele și a ajuns acolo, dar e bun acolo?”, subliniază consilierul.

Stroiuleasa dă chiar exemplul unui elev pe care l-a avut, cu ani în urmă, în cabinet, iar ca acesta sunt foarte mulți.

„Mi s-a întâmplat să am copil în cabinet care să-mi spună că-l forțează părinții să meargă undeva, dar el vede că are talent în altă parte. I-am chemat pe părinți, i-am rugat să dea o șansă talentului copilului și să meargă la un profesor care îl testează și să spună sigur dacă are sau nu abilitățile necesare.Au fost cu copilul, iar profesorul le-a spus – se naște unul așa la 100 de copii. Și, într-adevăr, a luat la Arhitectură cu 10, acum e mare architect. Dar avem și nereușite”, a mai spus Stroiuleasa.

Alegerea profilului la liceu aparține în cea mai mare măsură părinților

Dacă absolvenții de liceu se mai întâmplă să se impună în fața părinților și să aleagă ei facultatea, atunci când și lor le este clar pe ce drum vor să o apuce, la admiterea la liceu decizia este aproape exclusiv a părinților. Iar un elev care a ajuns la Mate-Info pentru că era cel mai bun profil, în cea mai bună școală, și pentru părinți a fost singura variantă acceptată, cu mare greutate se va putea transfera în cursul liceului la o specializare care i se potrivește cu adevărat.

Puși față în față cu un eșec, părinții găsesc explicații, spune psihologul școlar.

„În general dau vina pe sistem, spun că „așa l-a dat calculatorul”, pentru că în clasa a VIII-a nu-i îndrumă nimeni. Și consilierii nu fac față. Nu poți lua toți părinții și toți copiii să spui – uite, copilul tău e bun spre cutare. Și mai există o problemă: vine părintele și întreabă – de unde ai ajuns tu la concluzia asta? Și dacă ai o platformă, ai o bază, poți să-i arăți: uite, eu i-am aplicat testul acesta. Acest test spune că copilul dumneavoastră e bun spre asta”, explică Stroiuleasa.

„Cu 2% din PIB nu poți să faci o echipă multidisciplinară în cadrul unei școli”

În statele care acordă atenția cuvenită educației, orientarea în carieră este un aspect deosebit de important. În acele țări nu este o rușine, spre exemplu, să înveți o meserie,  pe când în școala românească se ajunge la liceele tehnologice aproape exclusiv pe criteriul mediei.

„Noi, în sistemul de învățământ, de asta am avea nevoie, să îndrumăm toți copiii. În alte țări există o persoană care în școală doar asta face, îi ajută pe copii să-și descopere abilitățile. Asta se  vrea acum prin România Educată, să se facă echipe. Asta înseamnă foarte mulți bani, dar nu alocă. Când l-am întrebat pe domnul ministru – Ok, dar cu ce bani faceți asta? – a spus că va obține 6% din PIB. Și abia a obținut 2%. Cu 2% din PIB nu poți să faci o echipă multidisciplinară în cadrul unei școli, o echipă care să aibă și logoped, și psiholog, și consilier școlar, cum ar trebui să existe. Acum noi facem tot: lucrăm și cu copiii cu CES (n. red. cerințe educaționale speciale), îndrumăm și copiii pe mai departe, îi ajutăm și pe cei care au diferite probleme, or acasă, or la școală, în relația cu societatea, noi facem de toate”, a mai spus consilierul școlar.