Miliarde pentru mâncare, dar bolnavii „mor“ de foame
0Firma care a făcut o afacere „sănătoasă“ cu statul încasează bani frumoşi pe mâncare de proastă calitate oferită bolnavilor.
Spitalul Judeţean de Urgenţă (SJU) Slatina cheltuieşte mai mult pe mâncare decât unităţile sanitare cu mai mulţi pacienţi. Aproximativ 400.000 lei din bugetul spitalului se duc lunar pe hrană. Deşi pe hârtie bolnavii sunt hrăniţi corespunzător, în farfurie mâncare arată altfel. Contractul privind livrarea de hrană a fost semnat cu firma Elcomex iniţial doar pe o lună, în decembrie 2003, apoi a fost prelungit cu patru ani, între 2004-2007, iar costurile cu hrana s-au dublat. La expirarea contractului în decembrie 2007, printr-un act adiţional, spitalul a prelungit colaborarea încă patru ani, până în decembrie 2011, cu încă o dublare a costurilor. Pacienţii care nu primesc pacheţel cu hrană de acasă mânâncă fasolea cu parizer şi supa lungită în spital de nevoie.
CLICK pe poze pentru GALERIE FOTO!
Nicu Vladu, managerul SJU Slatina a sesizat neregulile de la serviciul de hrană atunci când a ajuns pe patul de spital, în urma unui infarct. „Pe perioada internării mele în spital am avut ocazia să mănânc. Mi s-a adus o supă de pasăre cu un os de doi cm şi o urmă fină de carne şi o tocăniţă de dovlecei cu două-trei fire de carne. L-am chemat pe administrator şi i-am spus nemulţumirile mele şi el m-a întrebat dacă am gustat mâncarea. Eu nu sunt mulţumit de calitatea mâncării şi bolnavii se plâng la rândul lor, iar eu nu accept acest lucru. Nu este posibil să plăteşti 4 miliarde lei (vechi) lunar pentru o mâncare proastă, nici o hrană bună nu merită banii aceştia“, precizează Vladu. Managerul mai spune că primeşte sesizări peste sesizări de la bolnavii nemulţumiţi de calitatea mâncării dar nu poate schimba nimic. „Contractul este atât de bine pus la punct că nu poate fi reziliat“, punctează şeful unităţii sanitare.
Meniu pentru bolnavi
În ziua în care am vizitat spitalul, bolnavii au primit la micul dejun ou fiert, margarină, marmeladă şi o cană cu ceai. La prânz li s-a servit ciorbiţă de pui şi mâncare de fasole cu parizer iar la cină tăiţei cu brânză telemea. Luni, la prânz sala de mese de la Oftalmologie era aproape goală. Trei paciente s-au aşezat la o masă, uitându-se lung la zeama din farfurie. „Eu nu sunt mofturoasă la mâncare. Noi acasă mai punem câte ceva să-i dea gust mâncării dar aici nu cred că se pune. Probabil că trebuie să mâncăm sănătos că şi-aşa suntem bolnavi. Dacă ar avea cine să vină la mine în fiecare zi poate nu aş mai mânca de aici, dar dacă nu are cine nu am ce face“, spune Paula Mihai, de 61 ani. Şi Ana Turbatu, venită tocmai de la Drăgăneşti-Olt, oraş rămas fără spital, mănâncă aici de nevoie. „Eu sunt din Drăgăneşti şi costă 150.000 (15 lei) naveta. Cine să vină pe la mine dacă e atât de scump? Ne mai aduc şi ei de acasă câte un iaurt, o friptură, dar nu au cu ce să vină mereu. Oricum sunt bolnavă şi nu prea am poftă de mâncare. Fiecare găteşte cum ştie şi cu ce are. De nevoie faci şi fasole cu parizer“, spune femeia de 72 ani. Pacientele se ridică de la masă cu stomacul aproape gol şi ies din sala de mese cu gândul la cină, şi ea la fel de săracă. Tot firma Elcomex le prepară hrana bolnavilor de la Spitalul de Urgenţă Craiova, contractul intrând în vigoare din această vară.