De unde vine denumirea Căluşului, jocul ajuns în patrimoniul UNESCO. Povestea dansului fascinant cu origini incerte
0Puţine zile ne mai despart de o nou „explozie“ a căluşului în localităţile din sudul ţării, unde şi astăzi oamenii mai cred în puterile magice ale căluşarilor. De unde vine denumirea este un subiect rămas în continuare controversat.
Ceata căluşarilor, spune profesorul Ion Ghinoiu, în cartea „Căluşul“, editată la Slatina în 2003, constituie anturajul zeului Căluş care asista la naşterea acestuia, de obicei în ziua de Strodul Rusaliilor, „îl desfăta jucând în săptămâna Rusaliilor sau a Căluşului şi, în final, îl omora şi înmormânta în ziua de Marţea Ciocului“.
„Cele trei segmente ceremoniale se numesc, laolaltă, Căluşari, Căluş, dar şi Crai (Flămânda, judeţul Mehedinţi), Crăiţe (localităţile din jurul Craiovei – Mânăstireni, Salcia, Flămânda, Cojmăneşti, Căpreni). Căluşarii din Turcoaia, judeţul Tulcea, se numeau buriceni. La adăpostul dansurilor rituale Căluşul în Muntenia , Oltenia şi Dobrogea, Căluceni în Banat, Căluşerul în Transilvania, Căluceni şi Căiuţii în Moldova, românii au păstrat surprinzător de bine cultul preistoric al calului“, spune autorul menţionat.
Explicaţia nu este însă singura menţionată în ceea ce priveşte fascinantul dans ajuns în patrimoniul imaterial UNESCO.
Etnologul Romulus Vulcănescu vorbeşte de trei teorii, care plasează căluşul ca fiind ba de origine latină, ba de origine greacă, ba tracă.
Nu mai puţine de patru ar putea fi ipotezele originii latine a jocului destinat exclusiv bărbaţilor, dintre care cea mai des folosită este cea legată de dansul ritual executat de Salii, preoţii zeului Marte şi ai eroului Hercule, în timpul Idelor de mai, conduşi de căpetenia Vates (de la care s-ar fi păstrat titlu de vătaf al căluşarilor de astăzi). Astfel, termenul de căluşar ar proveni din „Colissali“, aşa cum erau supranumiţi Salii.
Preoţii apar şi în teoria privind originea grecească şi care vorbeşte de căluşari ca fiind continuatori ai preoţilor cretani care îi dedicau un dans ritual zeiţei Rhea, protectoarea vegetaţiei, sau ai preoţilor care de asemenea îi închinau un ritual similar zeiţei fertilităţii, Demeter.
Originea tracă este şi mai apropiată de elementele păstrate până astăzi, spun împătimiţii căluşului. Astfel, căluşul ar fi un vechi dans războinic executat de cabiri sau Dioscuri, dedicat zânei pământului roşiatic din care Zeus i-a făcut pe oameni. Un alt dans al tracilor, Colavrimos, descris de Xenofon, era cel în care bărbaţii purtau toiege care semnificau razele soarelui, transformate mai târziu în mastoide de cai solari.