Cum funcţionează osteodensiometria. Metoda de investigaţie simplă detectează fără greş leziunile osoase grave
0O analiză minim invazivă, care se realizează în mai puţin de 20 de minute, îi poate indica endocrinologului sau ortopedului cât de aproape suntem de osteoporoză, boala care înseamnă risc crescut de fracturi osoase, asociate, în multe cazuri, cu invaliditatea.
Osteoporoza este boala care afectează preponderent femeile şi începe să se instaleze post-menopauză, însă poate surveni, în anumite condiţii, chiar mai devreme. Durerile articulare devin uneori de nesuportat, nu mai cedează la antiinflamatoare, iar specialiştii endocrinologi şi, destul de des, şi ortopezi, recomandă pentru un diagnostic fidel osteodensiometria, pe baza căreia pot institui terapia pentru oprirea pierderii de masă osoasă care în timp duce la rarefierea oaselor şi creşterea riscului de fracturi.
Ce este osteodensiometria (DXA)
„Osteodensiometria este singura metodă de investigaţie pe baza căreia se pune diagnosticul de osteoporoză“, spune medicul specialist în imagistică medicală Andreea Ciulincă, şeful Secţiei Imagistică Medicală din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Slatina.
Este metoda de măsurare a densităţii minerale osoase, se prescurtează DXA (dublă absorbţiometrie cu raze X) şi se pronunţă frecvent DEXA. Este o investigaţie imagistică realizată cu ajutorul unui scanner cu raze X, care durează 15-20 de minute şi se poate realiza şi în condiţiile în care pacientul este îmbrăcat, fiind necesară însă îndepăratrea bijuteriilor, a cataramelor etc.
„Este o investigaţie minim invazivă. Gradul de iradiere este mult mai mic decât în cazul radiografiei, iar rezultatul, mult mai fidel. Rezultatul exprimă gradul de demineralizare, pe baza acestuia putând fi instituit tratamentul specific. O efectuăm pe baza trimiterii de la medicul endocrinolog şi, uneori, şi de la ortoped. Se poate realiza atât din fondurile CJAS, pe baza biletului de trimitere, cât şi cu plată.
Uzual se realizează două secvenţe: coloană lombară şi cap femural-bazin, pentru decelarea modificărilor de structură osoasă, stabilind dacă este vorba de osteopenie, care apare în primă fază, sau osteoporoză. Se indică mai frecvent femeilor aflate la menopauză, ştiut fiind faptul că scăderea secreţiei de estrogen determină demineralizare osoasă, însă poate fi efectuată, în anumite situaţii, şi mai devreme şi chiar şi bărbaţilor, deşi noi nu prea am avut cereri. Atunci când durerile articulare devin insuportabile şi nu mai răspund la tratament cu antiinflamatoare este un semnal că o astfel de investigaţie se impune“, spune dr. Ciulincă.
Cine este predispus la osteoporoză
În cazurile netratate la timp (tratamentul presupune în primul rând administrarea de suplimente individual dozate de calciu), statistica pune pe seama osteoporozei 90% dintre facturile de şold şi coloană vertebrală. Jumătate din cazuri nu se mai recuperează, calitatea vieţii fiind afectată extrem. Mai mult, costul asociat tratării acestor complicaţii este comparabil cu cel al tratării unui accident vascular cerebral.
Capitalul osos, spun specialiştii, creşte până la 25-30 de ani, cunoaşte un platou în intervalul 45-50 de ani şi un declin de 0,5-1%/an după această vârstă. Din păcate, la femei ritmul demineralizării este de două ori mai accentuat.
Mai există, însă, şi alţi factori de risc. S-a observat că rasa albă are risc mai mare, fumătorii şi consumatorii de alcool sunt de asemenea mai afectaţi, cei care nu se expun razelor solare, cei cu un indice de masă corporală scăzut, pacienţii cu diabet zaharat tip 1, malnutriţii, sedentarii sau cei care fac mişcare în exces, istoricul familial, tratamentele osteopenizante etc.