Cum a ajuns programul „Tomata“ o frână pentru fermieri: „Le dăm peşte şi nu le dăm undiţa“
0Bucurie mare printre legumicultorii care de patru ani pariază pe cultura de tomate în spaţii protejate, după anunţul pe care noul ministru al Agriculturii, Adrian Chesnoiu, l-a făcut cu privire la continuarea programului „Tomata“ şi în 2022.
Unii legumicultori cultivă tomate de foarte mulţi ani, alţii însă au „adoptat“ cultura de roşii în solar după ce au aflat că primesc o subvenţie de 3.000 euro (cu această sumă a demarat programul) pentru 1.000 de metri pătraţi cultivaţi. Numărul celor care cer subvenţii a crescut de la o ediţie la alta, în patru ani cheltuindu-se aproape 200 milioane euro fără ca importurile de tomate să scadă. Specialiştii spun că subvenţia în forma actuală nu rezolvă nici problemele fermierilor, şi nici nu limitează importul de legume, ce trebuie României fiind să-şi mărească suprafaţa de sere şi solarii, să investească în spaţii de depozitare şi să transforme legumicultorii în parteneri care pot negocia în piaţă de la egal la egal.
„Programele acestea ar trebui făcute într-un pachet“
„Noi aveam tradiţie, noi exportam tomate în Franţa, noi exportam tomate în Germania, asta până în ’89. Cei care veneau din afară, veneau cu o lădiţă de banane sau de citrice şi plecau cu o lădiţă de tomate“, spune cercetătorul de la Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Legumicolă Buzău, dr. ing. Costel Vânătoru. De la peste 10.000 hectare de sere şi solarii în 1990, s-a ajuns însă rapid la câteva sute şi abia în ultimii ani suprafaţa a crescut şi ajunge undeva la 6.000 – 7.000 hectare, spune specialistul. Înainte de a subvenţiona cultura, cu efectele pe care le vedem an de an când apar reportaje cu roşii aruncate la marginea câmpului din cauza preţului mic, legumicultorii ar trebui sprijiniţi să-şi construiască solarii solide şi spaţii de depozitare, să se asocieze şi să poată pune pe piaţă cantităţile cerute. Ar trebui modernizate pieţele, ar trebui susţinută dezvoltarea de fabrici de procesare etc.
„Programelele acestea ar trebui făcute într-un pachet. (…) Subvenţia actuală, dacă ar fi să o ducem în zona metaforică, ar fi: le dăm nişte peşte şi nu le dăm undiţă. (…) Le-aş fi dat bănuţi pentru a construi, pentru a extinde, pentru a organiza aceste spaţii protejate. Şi asta ar fi putut pune pe şină întreaga legumicultură“, a explicat ing. Costel Vânătoru.
Ce se întâmplă în schimb este că legumicultorii se înghesuie să cultive tomate şi ardei, pentru că acestea sunt subvenţionate, încălcând inclusiv regulile de rotaţie a culturilor, cu consecinţe grave.
„Ar trebui ţinut cont ca atunci când te apuci de această treabă să o faci durabil. Să ai o suprafaţă mare, să poţi să roteşti culturile. Ai pus anul acesta tomate, la anu’ nu mai pui nici ardei nici vinete, pentru că sunt din aceeaşi familie şi că au aceleaşi boli, aceiaşi dăunători, şi nu e bine, şi trebuie să vin cu o fasole urcătoare, cu legume-verdeţuri, cu altceva care să fie total diferit de familia respectivă, nu numai de specie“, a explicat cercetătorul.
Vânătoru spune că a gândit alături de colegii cercetători programe şi ghiduri care pornesc de la achiziţia de teren şi se termină cu punerea pe piaţă a produselor. „Trebuie făcută o strategie de ţară, cu un schelet de bază pe care se poate lucra, care se poate îmbunătăţi“, a conchis cercetătorul.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Ministrul Agriculturii anunţă reluarea programului „Tomata” din 2022