Metodele de dezinfecţie în solar care îi îngrozesc pe consumatori. „Formol? Voi nu mai aveţi Dumnezeu?!“. Ce spun specialiştii
0
Micii agricultori caută, în fiecare toamnă, metode cât mai simple şi mai puţin costisitoare pentru a pregăti terenul pentru culturile următoare. Folosirea formolului pentru a dezinfecta solul este „moda“ care recent a inflamat membrii unui grup de pe o reţea socială. Ce spun specialiştii despre metodă şi ce alternative există.
Pe un grup al legumicultorilor, un membru al grupului întreba în ce cantitate să folosească formolul pentru dezinfecţia solului. Întrebarea, care se regăseşte în ultimii ani constant în discuţiile celor din acest sector, a stârnit, însă, replici dure şi reproşuri de tot felul. „Nu mai aveţi Dumnezeu?! Doar profitul contează?“, s-au grăbit cititorii să comenteze, deşi au fost şi alţii caré chiar i-au răspuns cu o „schemă de aplicare“.
Specialiştii, în schimb, spun din start că produsul nu este unul standardizat pentru domeniul legumiculturii. În mod evident provocările reprezentate de apariţia de noi boli şi dăunători şi costurile reduse ale acestui produs în comparaţie cu altele certificate pentru sectorul horticol îi fac pe legumicultori să-l folosească, însă deocamdată este greu de spus dacă produsul este dăunător sănătăţii consumatorilor, chiar dacă după dezinfecţia solului cei care procedează la această operaţiune trec la următoarea etapă, plantarea, după cel puţin trei săptămâni.
Am consultat specialişti care să spună ce se întâmplă atunci când foloseşti formolul, dar şi alte produse, în campania de pregătire a solului. Ing. Doru Crăciunescu spune că formolul are mai mult rol conservant şi nu are remanenţă. Pe de altă parte, este mai mult o „modă“, relativ recentă, însă poate să nu aibă efectul scontat.
„Au apărut dăunători, viroze greu de combătut, şi se instalează în spaţii protejate. Cu ani în urmă nu erau“
„Orice produs folosit pentru dezinfecţia solului, pentru că despre asta e vorba, nu ar trebui să aibă un efect negativ asupra producţiei în sine. În orice dezinfecţie, şi formolul acesta, se lasă o perioadă de pauză de la aplicare până la plantare şi automat efectul negativ se duce. (…) De cele mai multe ori însă este o cheltuială inutilă“, spune inginerul agronom Doru Crăciunescu.
Cercetătorul din cadrul Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău, dr. ing. Costel Vânătoru, insistă în schimb asupra faptului că deocamdată nu există date certe despre efectele acestei „practici populare“.
„Eu nu am acum nişte date precise, dar ştiu că nu este acreditat şi că există suspiciunea aceasta de a pune în pericol sănătatea. Vorbim de o procedură care nu este acreditată de lumea ştiinţifică. E o invenţie, mai popular, o practică făcută de gospodari. Nu e de mult introdusă, ei mai folosesc asta în spaţii protejate, în sere/solarii, dar nu este cea mai bună soluţie. Sunt substanţe acreditate, speciale, pentru dezoinfecţia solului, sunt şi pe cale bio, şi pe cale chimică, însă, sigur, sunt costisitoare şi unele şi altele. Şi chiar că a început să fie o problemă aceasta cu dezinfecţia în spaţii protejate, pentru că au apărut dăunători, viroze greu de combătut, şi se instalează în spaţii protejate. Cu ani în urmă nu erau şi se impune o atenţie mărită“, atrage atenţie dr. ing. Costel Vânătoru.
Micii fermieri au fost nevoiţi să se adapteze evoluţiei bolilor şi dăunătorilor şi nu de puţine ori pleacă foarte uşor urechea la soluţii „experimentale“, produsele pe care le foloseau în trecut, cu eficienţă mare, dar cu consecinţe pe măsură pentru consumatorul final, fiind retrase rând pe rând de pe piaţă. Pe de o parte nu-şi permit să achite costul unor produse puse pe piaţă strict în acest scop, pe de alta, foarte rar apelează la sfatul specialiştilor. Aceştia din urmă spun că de multe ori nici măcar nu s-ar impune astfel de „tratamente“.
„Nu e o treabă simplă dezinfecţia solului, trebuie făcută cu multă atenţie, pentru că poţi să faci şi bine, poţi să faci şi rău. Poţi să distrugi fauna utilă, să rămână reziduuri toxice în sol, care să se regăsească în plantă, de aceea au fost câteva substanţe care se foloseau în trecut la dezinfecţia solului şi care s-au retras pentru că s-a constatat că lasă reziduuri periculoase în sol, reziduuri care se regăsesc şi în plantă. În trecut DDT-ul, după care a venit Sinoratox-ul granulat, care a fost folosit până prin 2000, încă s-a mai găsit în acei ani. Era încorporat în sol şi era folosit pentru dezinfecţia solului, acum se mai găseşte încă o substanţă care la noi mai e utilizată, în Uniune nu, este vorba despre Basamit, iară o substanţă destul de puternică. Mai sunt şi altele“, a precizat ing. Vânătoru.
Metoda eficientă şi fără riscuri
Deşi micii fermieri reuşesc uneori să-şi rezolve, prin metode de tipul „distrugem tot“, problemele din fermă, implicaţiile pe termen lung pot fi enorme. „Practic terminăm totul şi pe urmă ne predăm numai în mâna chimiei. Totul trebuie să se controleze chimic, după aceea aparte dezastrul“, avertizează cercetătorul.
Ce le propune, în schimb, fermierilor este o metodă veche, fără riscuri pentru sănătate, care dă rezultate şi astăzi.
„Sunt şi metode bune, de exemplu dezinfecţia cu aburi, una dintre cele mai bune şi inofensive dezinfecţii. Se practica în trecut şi şi acum se practică, o fac cei care au posibilitatea să producă aceşti aburi. Practic se acoperă solul cu o folie cu care se pompează abur cald şi, sigur, atunci se dezinfectează. Şi o perioadă lungă de timp solul este dezinfectat. Mai sunt şi alte metode, însă e o problemă. Dezinfecţia solului e un subiect important, care din păcate a ajuns să fie tratat şi după ureche“, a mai precizat Costel Vânătoru.
Când fermierii îşi compromit singuri cultura
Nu doar dezinfecţia solului (care ar trebui făcută la interval de cel puţin trei-patru ani distanţă) o fac „după ureche“, ci greşesc şi atunci când folosesc gunoiul de grajd pe post de îngrăşământ sau alte produse cu rol de ameliorare a Ph-ului pe care le consideră inofensive.
„ Toţi ştiu. «Păi ce, bă, tu cultivi ca mine, care stau în fiecare zi în solar?!». Mă cheamă atunci când «sunt cu mortul în casă», când chiar există o problemă şi nu-i mai dau de cap“, spune ing. Doru Crăciunescu. Dintre greşelile frecvente inginerul aminteşte folosirea varului, sau folosirea gunoiului de grajd fără a face mai întâi o analiză de sol. Acea analiză peste care fermierii trec cu uşurinţă este cea care arată dacă solul are nevoie de o astfel de intervenţie sau dacă, din contră, nivelul de azot este şi aşa prea mare.
Pe de altă parte, toate încă mai sunt posibile pentru că în România nu este implementat un sistem de control eficient pe întreg lanţul de la producerea legumelor şi fructelor şi până la producător.
„Noi avem multe de făcut în România. Noi din păcate nu am reuşit nici măcar să sectorizăm pieţele, să avem «producţie convenţională», «producţie de import» şi «producţie ecologică» – şi în toate cazurile să avem o fişă de trasabilitate a producţiei de la sămânţă şi până la recoltare. Adică să ştim tehnologia de cultură aplicată, dacă planta respectivă a fost cultivată pe sol sau pe suport de vată minerală şi a fost hrănită cu perfuzia, ce tratamente au fost aplicate şi aşa mai departe. Practic nu avem un flux bine descris, cum ar trebui să fie“, a conchis dr. ing, Costel Vânătoru.
Vă recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
