Ce este frica de ace şi cum poate fi combătută. Explicaţia specialiştilor: „Aichmofobia poate să apară în cazul persoanelor cu traume din copilărie“
0Frica de ace sau de înţepături este cunoscută sub numele oficial de „aichmofobie“. Ea înglobează însă şi alte temeri pe fond psihic, respectiv frica de obiecte tăioase şi ascuţite. Psihologii spun că această fobie este observată mai ales la copii, dar şi la adulţi. Netratată, ea se poate agrava în timp şi poate duce chiar la dificultăţi în derularea activităţilor de zi cu zi.
Multe persoane se plâng, de exemplu, de faptul că le este frică să doneze sânge deoarece le este frică de acele de seringă şi le este frică că vor leşina. Mulţi dintre noi au trecut sau încă mai trec prin astfel de momente mai puţin plăcute, dar care, spun specialiştii, pot avea o notă de normalitate - dacă se încadrează în anumite limite. Conform studiilor de specialitate, se pare că nu mai puţin de 10% din populaţia Globului suferă de ”aichmofobie”, frica de seringi, ace sau de înţepături. Cine prezintă simptome ale acestei fobii trebuie să ştie că acest lucru nu înseamnă ”un capăt de ţară”. Această fobie poate avea însă o plajă mai largă şi să mai cuprindă şi frica de obiecte tăioase şi ascuţite.
”Motivul apariţiei simptomelor acestei fobii poate să fie extrem de nespecific şi poate fi determinat de o serie de factori evolutivi, inconştienţi, concluzii cu rol adaptativ care au fost transmise din generaţie în generaţie şi care au arătat că lucrurile ascuţite - lemne, săbii, cuţite etc. - nu sunt compatibile cu corpul uman, acestea putându-le uşor răni sau chiar omorî, deci ar fi bine să fie ocolite, evitate. În al doilea rând, aihmofobia poate apărea la acele persoane care au suferit anumite proceduri medicale ce le-au provocat mici traume în copilărie (critică fiind perioada 4–6 ani, când temerile legate de integritatea corporală sunt mai active) sau chiar în viaţa de adult - vaccinuri, operaţii. Trebuie luate în considerare şi diferite evenimente mai puţin fericite de viaţă, cum ar fi accidentele de maşină sau chiar cele casnice, conflicte cu violenţă fizică etc.”, afirmă Iancu Valeriu, psiholog în Slatina.
Acesta spune că tot o cauză a apariţiei fricii de ace sau înţepături poate fi determinată de condiţionarea fiziologică prin existenţa unui prag al toleranţei scăzute la durere. Percepţia durerii este subiectivă, ea nu poate fi cuantificată de un observator extern, ci doar de către persoana care o resimte. Deci, spun specialiştii, este o reacţie perfect normală că, atunci când, de exemplu, seringa ne provoacă o durere fizică intensă, să avem stări de frică, teamă şi să încercăm să evităm, să scăpăm - conştient sau inconştient - atunci când trebuie să parcurgem anumite proceduri medicale.
Frica de ace este observată mai ales la copii, dar şi la adulţi. Netratată, ea se poate agrava în timp şi poate duce chiar la dificultăţi în derularea activităţilor de zi cu zi. Mai mult, în unele cazuri extreme, celor care prezintă o asemenea probleme le poate fi frică până la leşin la simpla vedere a obiectelor ascuţite.
”Structura psihologică a persoanei, dublată de problematica inerentă a vieţii de care nimeni nu poate scăpa, poate determina ca, la un moment dat, această frică să se transforme într-o tulburare fobică care implică o altă dinamică psihologică atât sub aspectul intensităţii emoţionale, cât şi al frecvenţei apariţiei stărilor de teamă.
Cu alte cuvinte, teama devine mult mai intensă – panică, şi apare mult mai des, chiar şi în situaţii care nu au legătură directă cu existenţa unui stimul real - seringă, cuţit etc. De asemenea, apar un număr de reacţii fiziologice, somatice - dificultăţi de respiraţie, senzaţie de leşin, tremurături, transpiraţii reci ş.a. -, de modificări a schemei cognitive, a modului cum gândim şi ne raportăm la realitatea înconjurătoare. În acest moment, randamentul global al persoanei scade, nu mai funcţionează în parametrii normali, atât în plan personal, cât şi profesional. Când apar astfel de situaţii este un indicator clar că mecanismele adaptative ale corpului au fost depăşite şi că, cu propriile resurse, nu mai reuşim să facem faţă la realitatea cotidiană şi a venit momentul, deşi nimănui nu-i place, în care să se apeleze de urgenţă la specialişti, adică la psihoterapeuţi sau psihiatri, care deţin un bagaj de proceduri prin care reuşesc să diminueze sau să anihileze total astfel de simptome, stări, şi care să ajute individul să se recupereze, să-şi regăsească sensul existenţial şi să se raporteze într-un mod funcţional la el”, declară psihologul Iancu Valeriu.
În general, specialiştii spun că nu există o reţetă universal valabilă care să ajute individul să-şi ţină sub control propriile reacţii, procedurile de lucru având un caracter personalizat. Există unele recomandări generale ce presupun, printre altele, identificarea în mod realist şi sincer a elementelor din mediu care ne stresează / tensionează - probleme cu familia sau la serviciu etc. -, şi eliminarea sau diminuarea pe cât posibil a acestora. Totodată, este bine să încercăm să reducem tensiunea internă prin realizarea unor activităţi relaxante, reconfortante, cum ar fi plimbările în aer liber, vizionatul de filme, pictat sau ascultarea de muzică.
Se recomandă deprinderea unor tehnici de relaxare, cum ar fi trainingul autogen Schultz, metoda de relaxare musculară progresivă Jacobson, tehnici de respiraţie şi meditaţie din yoga etc. O altă modalitate de a trece peste frica de ace este reprezentată de înfruntarea directă sau indirectă a stimulului care ne creează frică, teamă şi conştientizarea comportamentului de evitare. Nu în ultimul rând, recompensarea sau autorecompensarea după realizarea unui comportament de înfruntare, de expunere la stimulul fobic, este şi el o metodă de a putea trece peste frica de ace.
Vă mai recomandăm pe acelaşi subiect:
Cât de periculoasă este artroza. De ce boala este numită “ruşinea terapeuticii”
Cât de periculoase sunt varicele şi ce se poate face pentru a le combate - explicaţia specialiştilor