Tainele dansului din buric - de unde vine ritualul tradiţional prin care tinerele ţigănci îşi caută soţi

Admirat şi practicat nu doar de ţigani, dansul din buric are origini vechi şi se practică şi acum după reguli stricte în comunităţile de romi.

Originile legendarului dans al ţiganilor pornesc din India, locul din care se trag romii de astăzi. Dansul se învaţă încă din copilărie, la fel ca şi celelate reguli stricte ale etniei. „Tradiţia o avem de când am deschis ochii. Avem rădăcini în India, dansul, meseria de căldărari, tot ce fac romii îşi are originile în India. Femeile nu au voie să poarte îmbrăcăminte scurtă şi trebuie să le dea întâietate bărbaţilor, iar dansul este specific indian, fetele dansează din buric şi se îmbracă în culori vii”, explică Violeta Cioabă, sora defunctului rege al romilor, Florin Cioabă. 

Ritual pentru a atrage peţitori

Mişcările lascive din şolduri reprezintă un adevărat ritual, prin care fetele tinere încearcă să îşi atragă viitorii peţitori. „Fetele care dansează frumos deja sunt „vorbite”, dansează ca să fie văzute de peţitori şi alese din mijlocul etniei. E un mod de a le găsi parteneri, un dans pentru a atrage logodnici”, spune Violeta Cioabă. 

Ţinuta pentru dansul ţigănesc este una specială, cu costum tradiţional şi foarte multe bijuterii. Fetele de măritat poartă brăţări pe mâini şi pe glezne, salbe la gât şi bănuţi peste fustele colorate. Poartă părul desfăcut şi îşi împodobesc uneori cu bănuţi şi podoaba capilară. Pot dansa şi femeile măritate, însă ţinuta şi modul în care se mişcă sunt diferite. Dansează mai lent, mai discret, şi nu au voie să practice mişcările din buric, permise doar fetelor nemăritate. Nu pot purta bijuterii pe glezne, iar părul trebuie prins în două cozi. Pe cap sunt obligate să poarte batic. 

Copiii învaţă dansul de la 1 an

Mişcările, spune Violeta Cioabă, sunt naturale, pentru că romii au muzica şi dansul „în sânge”. „Vine din instinctul care este în fiecare copil rom, acela de a dansa, de a-şi legăna şoldurile, se simte, îl prinzi de cum auzi muzica. Am un nepoţel de un an care deja joacă, de cum aude muzica începe să danseze. De la un an încep să prindă, părinţii le cântă şi fetele încep să ţopăie”, spune Violeta Cioabă. 

Dansul tradiţional nu lipseşte de la niciuna dintre sărbătorile romilor, fie că sunt nunţi, botezuri sau simple onomastici, „peste tot când e petrecere se dansează”. Mişcările nu sunt doar provocatoare ci reprezintă şi un mod simplu de a înteţine silueta. 

„Muzica era cântată la început de persoane mai în vârstă, acum avem muzica lăutărească. Pe manele se dansează acum, a reînviat dansul din buric, acum îl practică şi româncele la tot felul de chefuri”, mai spune Violeta Cioabă. 

↵ Use original player

ziua romilor la sibiu 2 - sibiu.adevarul.ro.AVI

By adevarul sibiu

YouTube

• 360p

← Replay

X

i

Vă mai recomandăm: 

De ce sunt măritate ţigăncile la doar 13 ani, ce păţesc miresele dacă nu sunt virgine şi de ce se umple de sânge curtea casei înainte de nuntă

Multe dintre tradiţiile de nuntă ale romilor, rămase din moşi-strămoşi, se păstrează cu sfinţenie şi astăzi, de la preparate şi dansuri tradiţionale până la pedepsele pe care le riscă mireasa, dacă nu mai este virgină.

Ce simbolizează, de fapt, salbele ţigăneşti? Unde îşi fac ţiganii bănuţii de aur şi câte monede se pun în salba unei fete considerată o „partidă bună”

Vestitele salbe ţigăneşti au origini româneşti, spun reprezentanţii romilor, însă în jurul lor au ajuns să se construiască, în timp, adevărate poveşti de viaţă. Fetele de măritat, de exemplu, pot intra într-o familie bună doar dacă au o salbă corespunzătoare.

Cele mai bune mâncăruri din bucătăria tradiţională ţigănească. Cum se prepară Şah Hai Mas-ul, puiul pe sâr a la Lulica, bândăreţul sau săviacul

Mâncărurile tradiţionale ale romilor sunt simplu de făcut, foarte săţioase şi, spun cei care le-au testat, extrem de savuroase. Şah Hai Mas-ul, puiul pe sâr a la Lulica, bândăreţul sau săviacul sunt preparate uşor de făcut de către orice gospodină.