Sibiu: Marinela Porumb scrie romane de dragoste cu adevărat tulburătoare

Sibianca Marinela Porumb a pictat peste două sute de tablouri şi de trei ani s-a apucat de scris cărţi pentru copii şi romane de dragoste.

Casa îi este plină de tablouri care amintesc de simplitatea şi fineţea operelor lui Ştefan Luchian. Nu sunt altceva decât flori din propria-i grădină, adunate într-un vas de lut sau porţelan şi pictate în ulei pe pânză. Sau peisaje din Bulgaria ori însorita Grecie, ţara preferată a pictoriţei. Marinela Porumb a pictat mai bine de două sute de tablouri de-a lungul a peste trei decenii, le-a expus în nenumărate expoziţii dar n-a voit să vândă niciunul.

„Sunt pictoriţă, asta o pot spune cu certitudine. Pictez cam de pe la vârsta de paisprezece ani şi după ce am făcut Institutul de Arte Plastice am fost timp de 14 ani profesoară de desen. Am dat din tablourile mele rudelor sau prietenilor, dar nu am vrut să vând niciunul. În ultimul timp n-am mai vrut nici să le expun într-o expoziţie, nu-mi place să le mai scot din casă, rămâne pustiu în urma lor, pereţii sunt goi. E ca şi cum ţi-ai da copiii afară din casă”, declară Marinela Porumb.

Artista îşi trăieşte visul
Nu are doar penelul de geniu, ci şi condeiul. A început să publice în urmă cu trei ani şi a scris până acum o carte de copii căreia i-a făcut şi ilustraţia, două romane de dragoste şi o carte în care a cuprins reţetele culinare de demult ale saşilor. „Ce nu pot reprezenta prin culoare, redau prin cuvânt. Cuvintele por reda mult mai profund şi pot crea reprezentaţii de o intensitate mai adâncă. Pictura e imagine, cuvântul e viaţă. De când eram copil mi-am dorit să devin pictoriţă şi scriitoare, îmi plăcea să-mi fac singură poveşti. Acum observ animalele, plantele şi scriu poveşti pentru copii. «Grădina cu poveşti» este o carte pentru care am făcut şi ilustraţiiile şi în care redau întâmplări adevărate din grădina mea. Ţestoasa Wily, Ariciul, Broasca, Veveriţa, şoriceii Toto şi Dede, căţeluşa Piştilica şi multe alte vietăţi trăiesc în grădina mea şi descoperă copiilor o lume de candoare şi bucurie”, precizează scriitoarea. În primul să roman, „Dincolo de iubire”, scriitoarea recreează acea atmosferă gri a epocii comuniste, subiectul cărţii fiind construit în jurul unei misterioase sinucideri. ”Pădurea de sticlă” este al doilea roman de dragoste al Marinelei Porumb care se pregăteşte să vadă lumina tiparului în această lună. Această poveste de dragoste zguduitoare reflectă perioada celui de-al doilea război mondial şi drama deportării saşilor în Rusia.

A învăţat limba greacă
Marinela Porumb a avut o bunică grecoaică şi de aceea s-a apropiată de spiritualitatea Greciei. Vizitează de mult timp această ţară şi a ajuns să vorbească limba greacă. „De opt ani tot învăţ greaca, mă descurc din ce în ce mai bine. În primăvară vreau să merg din nou în Grecia pentru documentare, vreau să pun bazele celui de-al treilea roman al meu, «Anotimpul Orhideelor»”, explică femeia.

A avut firmă de grădinărit
„Îmi plac florile, grădinăritul, iubesc culoarea, lumina şi frumuseţea lucrurilor. Am avut şi o firmă de amenajat grădini şi pentru asta m-am pregătit o iarnă întreagă. Cât am învăţat atunci despre toate florile puteam să dau examen la floricultură“, precizează Marinela Porumb.

Nu-i place snobismul
Fiind mereu înconjurată de frumos, greu poţi găsi în universul Marinelei Porumb neplăcutul. „În viaţă înveţi să priveşti partea bună a lucrurilor, aşa că nu sunt prea multe lucruri care să-mi placă. Dezaprob însă clar vulgaritatea şi snobismul“, spune romanciera.

Întrebări şi răspunsuri
Ce planuri aveţi acum?
Vreau să pictez pe sticlă, tip vitraliu. Şi obiecte de sticlă. Vreau să continuu cu florile, cu grădinăritul, cu cărţile şi să găsesc o nouă temă pentru un viitor roman. Un alt plan este să intru în Uniunea Scriitorilor.

Aţi avut viaţa pe care v-aţi dorit-o?
Da. Am avut un atelier de porţelan decorativ, un magazin de cadouri, ambele au mers foarte bine. Am fost şi profesoară de desen, şi educatoare câţiva ani, am lucrat şi creatoare la o fabrică de şerveţele, am făcut şi grădini. Iar acum citesc din cărţile mele la Clubul ASTRA.

Aveţi emoţii când citiţi din creaţiile dumneavoastră?
Mereu sunt emotivă, n-aş putea crea dacă n-aş avea emoţii. În afaceri n-am fost niciodată emotivă dar în artă sunt.

Profil
Născută: 21 aprilie 1951, Sebeş
Studii: Institutul de Arte Plastice „I. Andreescu”, Cluj-Napoca (1974)
Familie: Căsătorită, are un copil