Sibiu: Alexandru Tomuţă, veterinar chiar şi în noaptea dintre ani
0Alexandru Tomuţa este medicul veterinar care chiar şi de Crăciun ori în noaptea de Revelion a îngrijit în cabinetul său animale bolnăvioare.
Profil
Născut: 21 iunie 1981, Bucureşti
Studii: Facultatea de Medicină Veterinară, Cluj-Napoca (2008)
Familie: Căsătorit, va avea un copil în câteva luni
Este tânăr, de gaşcă, optimist şi iubeşte foarte mult animalele. Alexandru a terminat facultatea de Medicină Veterinară anul trecut, deci, teoretic este medic veterinar de un an şi câteva luni. Dar cu sufletul este veterinar încă din şcoala primară când a înţeles că acesta va fi drumul său în viaţă. „În clasa a III-a eram la bunica, la Broşteni, şi am asistant la o cezariană făcută unei scrofiţe. Nu ştiam eu pe atunci ce se incizează, dar intervenţia în sine mi s-a părut foarte spectaculoasă“, îşi aminteşte Alexandru Tomuţă.
Era „domn' doctor“ în sat încă din şcoală
A făcut liceul de profil la Sibiu chiar dacă părinţii aveau alte speranţe de la el şi-l vedeau lucrând ca pădurar „pentru că este o meserie bănoasă“. Şi ori de câte ori mergea la ţară, la bunici, era considerat ca şi veterinar şi rezolva cu sârg urgenţele ce se iveau. „Vacanţele le petreceam la bunici şi făceam tot ce puteam ca să dau o mână de ajutor. Eu eram încă în liceu şi sătenii îmi ziceau «domn' doctor». Prima mea intervenţie a fost la o văcuţă, i-am făcut retenţie placentară. Sunt momente în care miroase urât şi poate să-ţi fie greaţă, dar le rezolvi. Atunci uiţi efectiv de orice este în jur şi totul merge bine“, povesteşte medicul veterinar. Pentru că era tocmai prieten cu matematica, după liceu a lucrat doi ani ca ospătar. Alexandru se pregătea pentru bacalaureat în spatele barului şi, între doi clienţi, mai rezolva o ecuaţie.
Cabinet deschis cu banii de nuntă
După facultate a ales să îşi facă mâna la un doctor renumit din Cluj-Napoca. Şi asta a făcut timp de vreo jumătate de an, când a decis că este pregătit să vină acasă şi să-şi deschidă propriul cabinet de medicină veterinară. „E bine să capeţi experienţă lângă un doctor pentru că în facultate nu prea înveţi multe. Acolo te învaţă doar teorie şi unde să cauţi. Să stai un semestru întreg să faci doar o foaie de observaţie la un cal e foarte puţin“, precizează medicul. Cabinetul l-a deschis în luna septembrie a acestui an cu sprijinul necondiţionat al soţiei şi cu banii câştigaţi la nuntă. „N-a fost uşor să deschid cabinetul, pentru că am plecat la drum doar cu o trusă de chirurgie pe care o cumpărasem în facultate. Banii de la nuntă au intrat toţi în cabinet, pentru renovarea spaţiului, pentru achiziţionarea aparaturii. N-a trebuit să-i zic de două ori soţiei că am găsit spaţiul“, mai spune medicul veterinar. Este foarte devotat meseriei sale şi a lucrat până şi de Crăciun şi Revelion, pentru că, aşa cum spune, urgenţele sunt urgenţe. „Am avut la clinică un dalmaţian cu probleme renale pe care trebuia să-l perfuzez de două ori pe zi, aşa că am mers la serviciu şi de Crăciun şi de Revelion. În viitor clinica o să aibă o sală de internări pentru căţei, este nevoie“, încheie Alexandru Tomuţă.
Ce-i place
„Îmi place pescuitul, în special la lac. Încă de mic mergeam la peşte cu tatăl meu care e mare pescar. În liceu am făcut rugby, mi-a plăcut foarte mult, făceam antrenamente zilnic. La un moment dat am renunţat, aveam programul foarte încărcat. Dar mi-ar plăcea să mai plimb balonul“, declară Alexandru Tomuţă.
Ce nu-i place
„Nu-mi plac acei clienţi care după ce le spun diagnosticul ei zic că au citit altceva pe net. Apăi, dacă ştiam că se face pe internet, nu mai făceam şase ani de Medicină Veterinară. Citeam două articole pe internet şi mă făceam doctor“, precizează tânărul medic.
Întrebări şi răspunsuri
Aveţi sfaturi pentru posesorii de animale de casă?
Sfatul meu este să se gândească foarte bine înainte să-şi cumpere un animal. Să se gândească că animalul creşte, are nevoi, face mizerie, lasă păr. Unui animal trebuie să-i faci vaccinuri, deparazitare, este costisitor să-l întreţii.
Ce vă deranjează, de fapt?
Lipsa de responsabilitate a unor clienţi care îşi iau animale ce sunt drăgălaşe când sunt mici, probabil pentru copii, dar copiii de obicei se plictisesc. Şi apoi le lasă pe drumuri ori uită să le mai îngrijească. Iar unii vin la veterinar în ultima clipă, când nu se mai poate face nimic.