Obiceiuri de Paşte ale saşilor. Cine ascunde ouăle roşii pentru a fi găsite de copii şi ce se întâmplă la „balul recruţilor“
0Catolicii sărbătoresc Paştele duminică, 5 aprilie. Slujba de Paşte la saşi nu are loc în noaptea premergătoare sărbătorii, ca la români, iar de pe mese lipseşte drobul de miel. Pentru tineri şi copii s-au reînviat la Sibiu tradiţii vechi.
La fel ca şi la ortodocşi, în joia din Săptămâna Mare şi saşii vopsesc ouăle. Pe vremuri, acestea se vopseau în coji de ceapă, iar pentru copii era o adevărată încântare să aleagă frunzele potrivite pentru a imprima pe ouă diferite modele. În vinerea mare se ţine post, după masă are loc o slujbă la biserică şi nu se fac „lucruri mari” în gospodărie.
Sâmbătă se pregătesc bucatele, iar de pe masă nu lipsesc cozonacul şi hencleşul, prăjitură tradiţională săsească făcută la toate sărbătorile mari. Nu se face drob de miel, dar în schimb se găteşte miel umplut cu o compoziţie asemănătoare celei pentru drob.
Slujba de sărbătoare are loc chiar în ziua de Paşte. „La noi nu este noaptea slujbă, este slujbă de sărbătoare duminică de la ora 10 dimineaţa. Iar dimineaţa, când se trezeau, copiii mergeau în grădină să caute ouăle, să vadă unde le-a ascuns iepuraşul”, povesteşte Renate Kober, de la Parohia Evanghelică din cartierul sibian Turnişor.
Balul recruţilor şi sărbătoarea copiilor
Un obicei respectat cu drag este cel al stropitului, tradiţional pentru a doua zi de Paşte. În comunism însă, cum lunea se lucra, copiii mergeau la stropit în ziua de Paşte până la 10 dimineaţa, când întreaga comunitate mergea la slujba de la biserică. Băieţii mici mergeau de mână cu taţii, primeau bani, ciocolată sau pacheţele simbolice, pregătite special. Cei mari erau aşteptaţi de fete cu lichior de casă şi prăjituri.
Un obicei deosebit, reînviat în ultimii ani la Sibiu, este cel al „recruţilor”, tineri de 18-19 ani care urmau să plece în armată. După masa de Paşte, care se ia obligatoriu în familie, aceştia mergeau prin sat şi adunau de la săteni ouă crude. În a doua zi de Paşti, ouăle crude erau aşezate pe un teren, la o anumită distanţă unul de altul. Din ceata de recruţi erau aleşi doi băieţi, unul să aducă pe rând la coş fiecare ou, iar un altul să alerge pe o anumită distanţă. Fiecare avea câte un grup de susţinători. „Era o onoare să fii ales, câştigătorul era sărbătorit, aruncat în sus, iar seara se făcea Balul recruţilor, unde se pregătea «paparadă» din ouăle adunate la concurs, băieţii aduceau vin şi fiecare băiat invitat aducea o fată”, povesteşte Renate Kober.
Bucuria e şi a copiilor, pentru care de Paşte se organizează un concurs special, cu ouă vopsite. Obiceiul a fost de asemenea reînviat în Turnişor în ultimii ani, cu copii de la şcoala românească. După masa de Paşte, în curte se pune un jgheab sprijinit de un scaun şi fiecare copil vine aducând cu el mai multe ouă vopsite. Ouălor li se dă drumul pe jgheab, în încercarea de a le lovi pe cele deja adunate la baza acestuia. Cele care sunt lovite intră în posesia copilului care a dat drumului oului pe jgheab. Pierde copilul care a rămas fără niciun ou, câştigă cel care le-a adunat pe cele mai multe.
Vă mai recomandăm:
Mâncărurile tradiţionale ale romilor sunt simplu de făcut, foarte săţioase şi, spun cei care le-au testat, extrem de savuroase. Şah Hai Mas-ul, puiul pe sâr a la Lulica, bândăreţul sau săviacul sunt preparate uşor de făcut de către orice gospodină.
Vestitul salam de Sibiu era considerat, în comunism, unul dintre produsele de lux din România. Producţia mergea în cea mai mare parte la export. „Adevărul“ vă spune povestea gustosului salam.
Vestită nu doar în ţară ci şi în afara graniţelor ei, telemeaua de Sibiu se face şi acum după reţete vechi, transmise în familiile de oieri din generaţie în generaţie. Gustul deosebit depinde de mai mulţi factori, de la compoziţia păşunilor unde sunt duse oile până la modul de preparare şi păstrare.