Femeia care a transformat în agropensiune o casă parohială încărcată cu istorie. Proiectul minunat de la Moşna care a înfruntat birocraţia românească

Acum 169 de ani, în biserica fortificată evanghelică de la Moşna, o mică localitate din judeţul Sibiu, se lăsa o linişte funebră. Pastorul din sat, un sas care a făcut istorie, era împuşcat, ca măsură de executare pentru credinţa şi adevărurile pe care le promova.

Pereţii acestei minunate bijuterii arhitecturale au trecut testul timpului, nu s-au ruinat, ci transmit istoria mai departe. Totul datorită unei săsoaice, care a decis să transforme casa parohială a bisericii într-o pensiune agroturistică. Acum „parohia turistică” primeşte anual mii de oameni din întreaga lume, dornici să-i descopere trecutul, dar să cunoască şi mica localitate în care a călcat prinţul Charles în prima sa vizită în România, şi aşezarea unde gospodăriile au fost construite invers - cu „faţa” întoarsă de la drum.

Mariana Rempler e demult la pensie. Oficial, adică. Dar să nu vă imaginaţi că aşteaptă alocaţia de la stat şi suferă de depresia inutilităţii, cauzată de vârstă. Este născută la Moşna şi a decis să rămână aici, când aproape toţi saşii din localitate au plecat. Din anul 2012 şi-a propus să restaureze casa parohială a bisericii evanghelice din sat – o construcţie fascinantă, cu o vechime de 300 de ani. I-a venit ideea după ce a îngrijit de parohie timp de mai mulţi ani – ambele construcţii se întind pe un hectar, iar ea avut grijă de clădiri şi grădină. În cele din urmă a accesat fonduri europene, ca să transforme casa parohială în pensiune agroturistică, iar astăzi micul cătun săsesc respiră datorită ei.

„Din 1990, de când a plecat ultimul nostru preot, nu mai funcţionează ca parohie. După plecarea saşilor eu am rămas să am grijă de ea. Era locul unde saşii noştri veneau să doarmă atunci când erau în concediu. Mi-au adus ei mobilier din Germania. Văzând că sunt fonduri europene, am zis să fac totul nou”.

Scopurile nobile nu anulează birocraţia

Birocraţia nu-i legendă de speriat antreprenori. A simţit-o fiecare cetăţean român care a încercat să facă ceva să funcţioneze în ţara asta. „Piedici, piedici şi tot piedici... Peste măsură. Ăstora care au furat cu sutele de milioane nu le-a pus nimeni piedici. Dar eu sunt o femeie ambiţioasă şi am zis să nu renunţ. În 2012 am depus un dosar prin Grupul de Acţiune Locală „Podişul Mediaşului”. A fost foarte greu, să ştiţi că n-aş mai face în viaţa mea aşa ceva. Pur şi simplu descurajează omul. E un proces foarte birocratic. Atâtea ţi se cere că până la urmă îţi vine să te retragi. Imediat îţi respinge dosarul dacă n-ai o anumită hârtie: de la primărie, poliţie sau de nu ştiu unde. Şi atunci trebuie să aştepţi luni de zile. Am mers personal peste tot. Şi în birourile directorilor am ajuns, că altfel nu se poate”.

Proiectul nu are doar o valoare sentimentală, ci şi istorică şi estetică. Turiştii sunt atraşi de biserica din localitate, construită în perioada 1480-1486 şi care este considerată şi acum una dintre cele mai frumoase biserici evanghelice-luterane din Transilvania. Aici a slujit Stephan Ludwig Roth, împuşcat în timpul Revoluţiei de la 1848, pentru ideologia pe care o promova. Istoria nu se poate povesti la Moşna, fără a menţiona despre personalitatea lui. Şi în cazul acestei bijuterii arhitecturale prostul obicei al românilor de a „lua” de oriunde se poate, a dăunat.

Bustul lui Stephan Ludwig Roth în curtea casei parohiale FOTO: monitoruldemedias.ro

„Biserica a fost restaurată în urma vizitei prinţului Charles. Noi am avut fericita ocazie să-l primim pe prinţul Charles pe 4 noiembrie 1998. Sunt mândră că a fost aici. În urma vizitei lui s-au primit nişte fonduri europene pentru restaurarea bisericii, din care nici aceea nu e gata nici până în ziua de azi. Şi nu mai ştim nimic de vreo 4 ani. Nimeni nu a venit nici măcar să o predea, nu ştiu ce se întâmplă. Cineva şi-a făcut plinul pe timpul acela şi s-a terminat”...

Cât priveşte parohia, este o casă de peste 300 de ani, construită în 1790. Are 5 camere de dormit, o sală de mese, o bucătărie, o cameră de zi, 4 băi. Totul a fost renovat, până la cel mai mic detaliu.

„S-a făcut o instalaţie nouă de încălzire, cea veche era dezastru. Am refăcut şi băile noi, cu faianţă, gresie, cu cabină de duş, cu tot ce trebuie. Am făcut mobilierul nou, adică paturi noi de 2 persoane şi o persoană. Sunt camere şi pentru familie, cu pat dublu şi unul pentru copil. Am dublat geamurile, ca să ţină căldură. Nu aveam voie să punem geamuri termopane şi atunci a trebuit să punem sticlă dublă. Lucrările au durat foarte mult. Nu veneau banii... Adică merge foarte greu. Nu ştiu de ce nu funcţionează lucrurile în România... Nu merge pentru că România nu vrea să fim pe picioarele noastre, să fim oameni. Şi totuşi eu sunt mândră de ceea ce am făcut”.

Una din camerele pensiunii de la Moşna

Valoarea proiectului a fost de  40.000 de euro, dintre care 15% a fost contribuţia Marianei Rempler, dar a fost ajutată şi de alţi saşi. Dacă veniţi la Moşna vă puteţi bucura de o casă de oaspeţi foarte curată şi comodă. Mii de oameni au ales să se cazeze în parohia de la Moşna, de la simpli turişti, la ambasadori. Şi pentru că banii au început să se adune, Mariana Rempler tot la comunitate s-a gândit – cât a fost posibil a investit în restaurarea bisericii.

„La biserică am pus geamuri noi, vitralii, care ne-au costat 30.000 de euro. În 2 ani am reuşit să le facem. După aceea, am restaurat orga, care ne-a costat 25.000 de euro. Vara se mai ţin concerte de orgă etc. Adică numai prin munca pe care o fac, se mai ridică câte un pic, mai reparăm, altfel nu-ţi dă nimeni nimic”.

Anul trecut, de exemplu, la Moşna au fost 3.000 de turişti. Ca să le dea mai multe motive să descopere mica aşezare transilvăneană, femeia s-a gândit că ar fi interesant să organizeze un Tur al slăninii. Şi nu a dat greş.

„Turiştii plătesc cazarea 15 euro de noapte. Pregătim şi micul dejun, care costă 2,5 euro. La Turul slăninii facem degustare de slănină, se serveşte cârnaţ de casă, brânză de oaie, telemea proaspătă, ţuică, vin, roşii castraveţi, ceapă verde, ridichi. Oamenii se simt bine şi le place. Vin şi români, chiar şi bucureşteni, din Moldova vin, din toată ţara. Avem turişti şi din Olanda, Danemarca. Din Elveţia ne vin foarte mulţi. De la o firmă din Cluj vin special pentru slănină, pentru că le place. Din Austria, Polonia vin foarte mulţi. Şi din Italia, şi chiar am avut recent un grup din Spania”.

Mariana Rempler spune că ceea ce face acum nu se poate numi afacere. E prea personal pentru a-i spune aşa. „Fac cu plăcere şi din dragoste pentru oameni toate aceste lucruri. Mă bucur când vin şi spun că e frumos. Asta mă bucură pe mine şi vreau să fac cât pot. Ne vizitează oameni care s-au născut aici, iar acum au peste 80 sau 90 de ani. Mă emoţionează până la lacrimi, căci ei plâng de bucurie când văd biserica, satul, mormintele rudelor”...

Dacă v-am convins să vizitaţi Moşna, şi n-aţi făcut-o până acum, e timpul potrivit - sezonul tocmai a început.