Cum s-a schimbat viaţa lui Andrei Ivănescu, tânărul cu bursă de merit crescut doar de bunică, după ce povestea lui a apărut în „Adevărul“
0Oameni cu suflet mare, care au citit în „Adevărul“ povestea liceanului de la Sibiu care visează să devină preot, au reuşit să-l facă pe Andrei, pentru prima dată după foarte mult timp, să zâmbească din nou.
”Adevărul” a publicat, la începutul lunii octombrie, povestea tristă a lui Andrei Ivănescu, un adolescent în vârstă de 16 ani din Sibiu, cu rezultate foarte bune la şcoală, crescut doar de bunică după ce tatăl l-a părăsit iar mama lui a murit, ucisă de un cancer galopant. Andrei este elev în clasa a XI-a la un liceu cu profil teologic şi visează ca, într-o zi, să devină preot.
Când l-am cunoscut, Andrei era un copil timid, care vorbea cu greu despre femeia care l-a adus pe lume şi care i-a vegheat paşii până în urmă cu cinci ani, când s-a stins, ucisă de un cancer galopant, chiar sub ochii lui. Acum, Andrei este un adolescent fericit, care nu a uitat nicio secundă prin ce a trecut dar care, pentru prima dată de când a rămas singur cu bunica lui, a redescoperit speranţa.
Povestea lui a deschis inimile unor oameni cu suflet iar astăzi un băiat căruia nu-i mai desprinzi zâmbetul de pe chip ne spune nouă, tuturor, cum în viaţa lui s-a petrecut o minune. A primit haine şi rechizite şi, cel mai important, în contul bunicii s-au strâns, din donaţii, 5.500 de lei, bani din care nu doar că şi-au luat lemne pentru toată iarna dar vor putea să facă şi reparaţiile urgente la casa în care stau, veche de mai bine de 100 de ani.
”Ce s-a întâmplat e o minune, nu mă aşteptam, vreau să le mulţumesc tuturor celor care ne-au ajutat când ne-a fost mai greu, şi am convingerea că la timpul potrivit Dumnezeu le va răsplăti faptele”, spune Andrei.
La fel ca şi atunci când ne-a spus povestea lor, bunica lui Andrei, Maria Salmen, are lacrimi în ochi. Doar că, dacă atunci a plâns împovărată de griji, acum bunica are cele mai calde lacrimi de bucurie. Pentru prima dată după mulţi ani anul acesta nu vor mai face economie la lemne, şi se pregătesc să se apuce de reparaţiile urgente la casă.
”Am cumpărat lemne şi cu restul de bani vreau să reparăm acoperişul, trebuie neapărat, ne plouă în casă, ba cade o ţiglă, ba cade o coamă. Le mulţumim din suflet tuturor celor care ne-au ajutat, mă gândeam că vine iarna şi noi nu avem foc şi uite cum a lucrat Dumnezeu şi ne-a ajutat atât de mult”, spune bunica.
Cu un cu totul alt moral, Andrei s-a mobilizat foarte bine şi la şcoală şi are, până acum, numai note de 10. Pe lângă reparaţiile urgente la casă mai au însă foarte multe de rezolvat, iar dacă doriţi să le daţi o mână de ajutor puteţi dona în continuare bani în contul de mai jos, deschis la BCR Sibiu pe numele bunicii, Salmen Maria:
RO66RNCB0232085698700001
Povestea lui Andrei o puteţi citi AICI
Vă mai recomandăm:
Aurelia Rusu (68 de ani), fostă profesoară de limba română, acum pensionată, a amenajat într-o veche casă săsească din localitatea Bazna un mini-muzeu splendid cu obiecte vechi săseşti, şi a publicat de asemenea o carte cu reţete tradiţionale ale saşilor.
Ultima nuntă în satul sibian Gherdeal a avut loc în 1987, iar ultimul copil s-a născut aici în 1988. Din comunitatea înfloritoare de altădată, care număra 300 de suflete de români şi de saşi, acum au mai rămas doar 12 locuitori, şi toţi trecuţi de 50 de ani. Amintirile lor au rămas închise în cutii cu fotografii alb-negru.
Germanul Christian Rummel (30 de ani) s-a mutat în România în 2010, după ce a ajuns pentru prima dată aici în 2007, în cadrul unui program pentru calfele călătoare. Cucerit de farmecul tradiţiilor locale, şi-a întemeiat o familie şi trăieşte în satul sibian Richiş, unde a repornit atelierul de dogărie.